Compania de teatru Passe-Partout a lui Dan Puric aduce o schimbare in teatrul romanesc. Cu peste 15 piese in repertoriu, aceste spectacole de teatru, dans si pantomima reusesc sa transmita de fiecare data mesaje mult mai adanci decat o fac o mare parte din piesele din teatrele traditionale. Una dintre aceste piese este „Toti cinci”. O piesa facuta de tineri talentati si adresata noua, generatiei tinere, care, ca si ei, avem puterea de a schimba ceva.
Piesa a inceput cu conferinta sustinuta de Dan Puric care a avut ca subiect tanara generatie. Iata cateva dintre ideile transmise de acesta: la tara, termenul de generatie este inlocuit cu rand, fapt ce exprima cel mai bine sensul adevarat al cuvantului. Ideea de generatie s-a nascut, dupa cum spunea Mircea Vulcanescu in una din lucrarile sale, incepand cu anul 1821. Atunci s-a nascut prima generatie. De ce? Pentru ca atunci a fost constientizat si primul ideal/crez al poporului roman. Este perioada lui Tudor Vladimirescu. Urmeaza generatia pasoptista care a creat Romania moderna in frunte cu Ion Bratianu, Avram Iancu. Apoi a fost generatia junimista care ii are ca figuri marcante pe Creanga, Eminescu si care s-a concentrat pe elita/varfurile acelei vremi, urmata de generatia sociala cu reprezentantii sai Alexandu Ioan Cuza si Nicolae Iorga, avand in centru credinta lor pentru satul romanesc (apar curentele semanatorism si poporanism). Imediat vine generatia Marii Unirii, cu idealul de unificare al acestui popor, cu figura centrala a lui Nicolae Titulescu. Pe la 1925 apare tanara generatie care are ca ideal valorile acestui popor, avand ca model pe Brancusi, iar in 1948 se impune generatia scut, cea a martirilor crestini, avand ca simbol pe Valeriu Gafencu ori Petre Tutea. Dupa 1948 nu mai exista termenul de generatie, pentru ca nu mai exista ideal. Conceptul intra in neant. Tinerii din ziua de azi sunt doar victimele unui sistem, aflati cu totii in aceeasi „supa comuna” dupa cum o numeste Dan Puric.
In aceasta „masa” exista si tineri care traiesc in vremurile de astazi, insa apartin generatiilor trecute, intrucat impartasesc aceleasi idealuri cu cele ale inaintasilor lor. Acesti tineri fac ca „temperatura morala”, dupa cum o numeste Dan Puric, sa creasca. Unii dintre acestia sunt cei 5 actori din piesa „Toti cinci”, protagonistii si creatorii acestei piese, care realizeaza mai mult decat un simplu spectacol de pantomima. Este un limbaj al tacerii, o piesa alcatuita dintr-o suita de scenarii aparent fara legatura intre ele, dar care alcatuiesc la final un tablou cuprinzator prin emotiile pe care le transmite fiecare sceneta in parte. Este prezentata lumea omului contemporan, in care ne regasim cu totii, cu momentele noastre de bucurie, de superficialitate, de egoism, de tristete, de sacrificiu, de relatie cu natura, cu aproapele nostru si nu in ultimul rand cu noi insine. Fiecare spectator isi vede propria viata derulata prin aceste momente si trage propriile concluzii.
Personal, pentru mine este a doua oara cand am luat parte la acest spectacol si pot spune ca acum, cand l-am revazut mi-a transmis noi emotii, m-a facut sa dau noi semnificatii momentelor artistice si… sa-mi doresc sa-i revad pe acesti tineri minunati cat de curand.
sursa foto: site oficial compania de teatru passe-partout
