Până la 30 ani am trăit prin comparație cu ceilalți. Tot timpul am avut impresia că nu sunt suficient de… frumoasă, deșteaptă, bună, sociabilă, generoasă, talentată, creativă, ambițioasă, iar lista cu calitățile care îmi lipseau era nesfârșită. Tot timpul căutăm validarea sau acceptarea din partea celorlalți. 

Perfecțiunea prezentată de media ori viață photoshopată de pe rețelele de socializare pe care majoritatea o afișează, dar și presiunea familiei și a societății m-au făcut să mă compar tot timpul cu ceilalți și să nu fiu niciodată mulțumită de mine. Dar viața a avut grijă să mă învețe cea mai importantă lecție: să mă accept așa cum sunt. Iar atunci când te accepți nu vrei să fii altcineva decât ești. Este fix momentul ăla în care ești fericit cu tine. 

Toate lecțiile învățate vi le-am împărtășit în cărțile pe care le-am scris: Astăzi a fost o zi bună, (In)decizii și pe acest blog.