Life has no price, Cristina, mi-a spus un localnic de 28 de ani din insula Gorée și mi-a oferit brățara lui din cupru.

Mie mi-a luat trei decenii să ajung la concluzia asta: că fiecare momento din viață este un dar. Și că trebuie să fiu recunoscătoare pentru ce am.

Când am împlinit 30 de ani, am plecat în căutarea fericirii. Am luat harta lumii și am îndoit-o la jumătate, fix de-a lungul Oceanului Atlantic. Și au rezultat două părți diametral opuse: America și Africa. Dacă acum câteva secole legătura dintre ele o făcea insula Gorée, prin comerțul cu sclavi, în cazul meu a făcut-o diagnosticul care mi-a confirmat prezența unei tumori maligne.

Este o călătorie pe care am făcut-o pe parcursul unui an de zile. O călătorie care a implicat două continente, dar care mai ales a presupus un amalgam de emoții, decizii și revelații.

Cartea este simetrică. Fiecărei experiențe din State îi corespunde în oglindă alta din Africa. Dacă în State locurile sunt cele care m-au marcat, în Africa sunt oamenii pe care i-am întâlnit și care mi-au oferit cele mai importante lecții de viață. Și pentru că am vrut să redau cu o acuratețe cât mai mare cele întâmplate, personajele din capitolul Africa păstrează numele reale ale localnicilor întâlniți. Le-am cerut acordul și le sunt recunoscătoare.

Dar să începem cu începutul. Cu primul zbor transatlantic. Cu visul american.