Îmi place să urmăresc cont creatorii pe partea de travel în Social Media, ca să am inspirație pentru vacanțe viitoare. Într-o zi am dat peste un cont care mi-a atras atenția: cel al Corinei Hendler. Inițial am crezut că este al unei fete din afara țări, mai ales că nici numele nu-mi suna românesc. Mi-a plăcut tare mult estetica feed-ului și reels-urile.
Peste câteva luni am fost la un eveniment unde pe lista speakerilor invitați era și Corina Hendler. Inițial, când am văzut-o în sală, am perceput-o ușor arogantă. O fată frumoasă care călătorește tot timpul și care încearcă să ofere o imagine perfectă a vieții, a pus repede creierul meu o etichetă. Asta mi-a trecut prin cap atunci și chiar eram curioasă să văd care va fi discursul ei. Însă, când a ieșit pe scenă, speech-ul ei a fost total diferit de ceea ce m-am așteptat. Corina și-a spus într-un mod autentic povestea de viață: cum și-a dat demisia din IT atunci când a ajuns într-o stare de depresie și cu peste 20 kilograme în plus, cum a avut curajul să-și asculte intuiția și cum și-a schimbat complet viața în doar un an de zile. Locul în care s-a petrecut transformarea a fost Bali. Aici și-a vindecat traumele din copilărie și a întâlnit sufletul pereche. Astăzi, Corina împreună cu iubitul ei formează o echipă atât în viața personală, cât și cea profesională. Călătoresc, fac vlogging și organizează vacanțe exotice de grup, abordând un concept diferit.
Peste alte câteva luni m-am revăzut cu Corina la un eveniment de brand personal. Printre informațiile personale legate de ea am aflat că are 28 de ani, că este din Arad și că la fel ca mine, este în zodia Gemeni (ceea ce înseamnă că îi place tare mult să călătorească).
I-am propus să ne vedem la un brunch. Și cum nimic nu e întâmplător, mi-a spus că fix cu un an în urmă a ieșit la o cafea cu o prietenă chiar în localul în care ne aflam noi două să povestim. Numai că atunci Corina avea un bilet spre Bali (doar dus) și un vis. Astăzi, are mai mult decât ar fi putut visa vreodată. Viața ei s-a schimbat la 180 de grade.
Pasiunea pentru călătorit a fost încurajată de părinții ei
Am fost curioasă să aflu cum a început pasiunea Corinei pentru călătorit. Am aflat că a ieșit prima oară în afara țării când avea nouă ani, într-un schimb de experiență Erasmus, în Elveția, împreună cu școala tatălui. Doi ani mai târziu, mama ei a trimis-o într-un schimb de experiență cu școala, în Londra. A stat o lună de zile acolo, fără părinți, doar cu grupul format din elevi și profesori. La un moment dat, ea și o prietenă de-ale ei s-au pierdut de ceilalți (au coborât la altă stație de metrou decât restul). Nu aveau telefon mobil sau Google Maps, dar s-au descurcat și au găsit grupul. Asta i-a dat încredere că se poate descurca în orice situație. De atunci s-a declanșat acel click către călătorit, mi-a povestit Corina.
De-a lungul anilor de școală au urmat multe schimburi de experiență Erasmus în diverse destinații: Franța, Turcia, Cipru și din nou Elveția. Locul care a impresionat-o cel mai mult în copilărie a fost Cipru.
În Cipru am descoperit că îmi place partea asta, exotică. Săteam la o familie care avea o casă albă, lângă ea era o faleză lungă cu palmieri pe mijloc, iar un pic mai încolo era plaja. Atunci mi-am zis că așa îmi doresc să trăiesc și eu.
De la modeling și fashion la programator IT
Corina a fost atrasă de mică de tot ce înseamnă partea estetică. De la cinci ani când a început să lucreze în industria modelingului și mai apoi în clasa a IX-a, când și-a creat un blog de fashion & lifestyle. Mi-a povestit cum se ducea pe stradă, între blocuri, să-și facă poze cu ținutele, iar uneori mai lua haine și din garderoba mamei. Când și-a făcut cont de Instagram, mergea împreună cu prietenele să facă shooting-uri cu haine. Intrase de mică în lumea modelingului, făcea totul cu naturalețe și ușurință, dar nu s-a gândit că poate să facă din asta un job.
Corina ar fi vrut să urmeze Facultatea de Arhitectură, însă provenea dintr-o generație de profesori – părinții ei sunt profesori de matematică și informatică iar bunicul a fost învățător – care a îndrumat-o să urmeze partea reală, spunându-i că IT-ul e domeniul viitorului. Așa că a urmat Facultatea de Automatică și Calculatoare din Timișoara, facultate cu care nu a simțit că rezonează. Nu i se potrivea sufletului ei.
Din anul doi de facultate Corina s-a angajat; inițial ca tester, apoi ca software developer. La primele joburi era singura femeie, în rest, toți ceilalți colegi erau bărbați. Nu se simțea în largul ei acolo, mai ales că era ținta unor glume și comportamente de multe ori misogine. Ca să nu mai fie ținta acestora, și-a schimbat stilul vestimentar – purta hanorace, haine largi – ceea ce nu era deloc în acord cu personalitatea ei.
Perioada pandemiei a fost o perioadă foarte grea pentru ea. Fiind o fire foarte sociabilă, să stea toată ziua în fața calculatorului numai în casă, s-a dovedit a fi extrem de dificil. Ca să scape de stările deprimante în care intrase, și-a luat-o pe Tașa, o cățelușă adorabilă de care este nedespărțită.
Spre final de pandemie Corina și-a găsit un alt job în IT mult mai bine plătit, unde a avut parte de un mediu prietenos și de un manager (femeie de data asta) cu care se înțelegea foarte. A reînceput să călătorească cu prietenii în Iordania, în Dubai și ușor-ușor a reușit să iasă din stările depresive.
În acea perioadă și-a deschis firma ei, o agenție de marketing și de web design, unde avea câțiva clienți micuți pentru care lucra pe diverse proiecte, în paralel cu jobul din IT.
Partea de web design îmi place mult mai mult decât programarea. E estetic totul. Tot în perioada aia mi-am creat și site-ul meu, Corina Hendler, un blog de travel în care scriam despre călătorii, tips&tricks pentru vacanțe reușite etc. Am scris undeva la vreo 40 de articole, despre toate destinațiile în care am fost.
În noiembrie 2022 a călătorit în Bali, cu prietenii.
Când am ajuns în Bali, efectiv, am simțit ceva aparte, o stare de bine. Și nu m-a deranjat nimic acolo. Nici traficul, nici mizeria de pe stradă, nici șopârlele, nici păianjenii, eu, care am fobie de păianjeni. Am stat o lună de zile pe insulă (prețurile erau foarte mici atunci), am vizitat-o aproape pe toată și am luat pulsul vieții, am văzut cum e să locuiești acolo.
Cât timp a fost în Bali și-a făcut un cont de TikTok și a postat tot ce făcea acolo – unde se caza, ce mânca, locuri pe care le vizita etc. – și în doar câteva săptămâni a ajuns la peste 20 000 followers și două videouri virale, care au avut aproape un milion de vizualizări fiecare.
Când s-a reîntors din vacanță, a trăit însă una dintre cele mai grele perioade din viața ei.
Depresia îți arată că nu ești în locul potrivit
După o lună de stat în Bali m-am întors în Timișoara și am căzut în depresie. A fost fix momentul ăla în care mi-am dat seama că nu-mi place ceea fac. Atunci am început să mănânc foarte mult fast food, de trei ori pe zi. Ajunsesem la 72 de kg, iar pentru mine era foarte mult, pornisem de la 49 de kg, atât aveam când faceam modeling. Iar seara, după job, tot ce puteam să fac era să dau scroll pe TikTok fără să mă uit la ceva anume. Încercam să citesc cărți de dezvoltare personală, dar nu reușeam. Gândurile mele erau departe. Nu mai eram prezentă la nimic. Nu mai aveam chef nici măcar să ies cu fetele la o cafea. Nu mă simțeam fericită în relația în care eram. Nu voiam nimic și vedeam totul foarte negativ.
După câteva luni bune s-a gândit că ceea ce ar putea să o scoată din stare, cel puțin pe moment, e să se apuce de antrenament la sală. Acolo s-a împrietenit cu antrenorul. El călătorea foarte mult cu iubita lui, iar Corina zicea că i-ar plăcea să găsească și ea pe cineva cu care să călătorească împreună prin lume, să fie în același asentiment cu ea.
Peste câteva luni, în februarie 2023 a primit o invitație de a merge într-un retreat în Bali. Un tip din Timișoara care organiza retreaturi, un amic de-al antrenorului, văzuse pe TikTok contul Corinei și a invitat-o la un retreat în Bali, alături de alți influenceri cunoscuți, care aveau de zece ori mai mulți followers decât ea.
Corina nu a stat prea mult pe gânduri și a zis că vine. Emoțional nu era într-o perioadă bună, se despărțise de iubitul ei, dar cum știa că-i place tare mult să călătorească, și-a zis că Bali e cea mai bună opțiune pentru oamenii singuri. Așa că i-a spus tipului care organiza retreatul să-i ia bilet doar dus. Totodată s-a gândit că ăsta e cel mai bun moment în care să-și dea demisia.
Retreatul era programat luna următoare. În plus, cu câteva săptămâni în urmă îi fusese propusă o promovare într-o poziție de management.
Nu știam cum să o anunț nici pe manageră și nici familia ori prietenii. Singura care știa era Lore, cea mai bună prietenă a mea din copilărie. Ea îmi tot îmi zicea să mă gândesc foarte bine înainte să fac pasul ăsta. Urma să avansez profesional, să câștig mai bine. Și tot am stat, m-am gândit, mai vorbeam cu ea, mai încercam să meditez, să-mi dau seama ce vreau să fac cu adevărat în viață. N-aveam niciun plan de backup dacă plecam de la job.
Momentul în care a anunțat-o pe managera ei că pleacă peste zece zile în Bali și că-și dă demisia, a fost copleșitor. O admira, se înțelegea foarte bine cu ea și în plus, îi propusese o creștere în funcție. Corina mi-a povestit că au stat de vorbă aproape trei ore într-un call, timp în care ea a plâns încontinuu. Nu-i venea să creadă că managera o înțelege. Mai mult, a susținut-o și a făcut ca procesul demisiei să îi fie cât mai ușor. În zece zile a reușit să predea toată munca colegilor.
Cea mai grea parte a fost cea în care Corina și-a anunțat familia.
Am sunat-o pe mama și i-am zis direct că plec. Și n-a înțeles. E greu de înțeles pentru un om care stă timp de 30 de ani în catedră și are un job stabil și toată familia ei e așa. În plus, urma să fiu manager și prima ei reacție a fost să-mi spună că știe ea că o să mă răzgândesc, că așa e firea mea, doar sunt zodia Gemeni. I-am zis că am semnat demisia și că am biletul de avion.
Ea nu știa că sunt în depresie, așa că i-am zis că am două variante: ori stau și plâng în casă și să nu fac nimic ori încerc să fac o schimbare în viață și să fiu fericită. I-am mai spus că-n IT joburi o să fie mereu. Nu se va termina domeniu ăsta acum, că am plecat eu. Iar spre surprinderea mea, m-a înțeles și m-a susținut. I-a plăcut că aveam un vis, că voiam să mi-l îndeplinesc.
Corina a vorbit apoi și cu tatăl ei. Părinții ei divorțaseră când ea era mică și în ultimii ani nu mai păstrase legătura cu el. Așa cum mi-a povestit, el e un pic mai old school, n-a înțeles din prima.
În luarea deciziei a ajutat și faptul că avea ceva economii puse deoparte (banii de avans pe care-i strânsese pentru a-și cumpăra un apartament), cât să poată să supraviețuiască câteva luni bune. Și mai avea câteva colaborări pe partea de Social Media.
Vindecarea
Ziua plecării în Bali a fost foarte lungă și apăsătoare pentru Corina. Era prima dată când zbura singură, fără prieteni. Se uita la poza de pe ecranul telefonului cu cățelușa ei, Tașa, și tot zborul București-Doha a plâns. Noroc că în cele orele de escală s-a împrietenit cu o fată care era tot ca ea, din Arad.
Când a ajuns în Bali, a avut ceva emoții vis-à-vis de retreatul cu influenceri la care urma să participe. Se gândea că sunt inabordabili, cu nasul pe sus (asta apropo de etichetele de care vorbeam la început), însă nu a fost deloc așa. S-au înțeles cu toții foarte bine. Iar pe parcursul retreatului au luat parte la tot felul de experiențe spirituale: meditație, yoga, mâncare vegană, baie în gheață etc.
Corina mi-a povestit despre cea mai intensă experiență spirituală pe care a avut-o vreodată și care a avut loc în Bali: meditația în apă.
Era un grup de trei, două persoane te țineau de mână (în cazul meu erau doi băieți) și tu meditai. Făceai respirații la suprafață, în apă, iar pe fundal se auzea sunetul balenelor. Te detașai complet. Eu am intrat într-o stare din aia de meditație profundă și am ajuns cu mintea până în momentul în care aveam cinci ani și tata a plecat de acasă. Când cei din grup m-au strigat, n-am reușit să mă trezesc.
Toată lumea s-a oprit și s-a panicat foarte tare, nu înțelegea ce se întâmplă cu mine. Băieții m-au scos din apă și încercau să mă trezească. Când m-am trezit nu știam cine sunt și unde sunt. Spuneam încontinuu că unul dintre băieții care mă ținuse de mână era fratele meu și atât, nimic altceva. Am fost în starea asta mai bine de 30 de minute. Ulterior m-au dus în living, în casa unde stăteam la retreat. M-am trezit după vreo patru ore și nu mi-am amintit nimic legat de acel incident.
Tot ce-am experimentat atunci a fost de fapt trauma mea din copilărie în care ai mei au divorțat și ulterior, lipsa tatălui. Practic mi-a lipsit energia masculină din familie. În momentul în care cei doi băieți m-au ținut de mâini, mi-au dat toată energia masculină de care trauma mea avea nevoie. Și atunci, aflându-mi trauma, creierul meu nu a mai vrut să se întoarcă la realitate. Voia să rămână în universul ăla în care își imagina că are un frate.
Eu cumva știam că mă afectase divorțul părinților mei și plecarea tatălui de acasă, dar nu știam că atât de tare. Era ceva care a avut un impact foarte mare asupra mea, de aia nu mi-a funcționat nicio relație, de aia nu eram în stare să leg prietenii cu nimeni. Aveam un scut pus în fața mea și nu lăsam pe nimeni să se apropie de mine. Aveam teama asta foarte mare de abandon. În acel moment mi-am vindecat-o.
Delete viața veche. Restart viață nouă.
Retreatul s-a terminat, iar șoferul i-a dus pe toți influencerii la aeroport. Apoi a întrebat-o Corina unde o lasă. Ea era în taxi și plângea. Nu știa ce să facă. Într-o săptămână era Paștele și urma să fie pentru prima oară când nu era acasă de Înviere.
Cu câteva zile înainte îi scrisese pe Instagram o tipă româncă, Mihaela, care era în Bali și care i-a propus să se vadă. Era cazată la un guest house în zona unde stătuse Corina, când a fost prima dată în Bali și unde-i plăcuse foarte mult. Așa că i-a spus șoferului să o ducă la acea adresă.
Tot atunci, în taxi, a dat unfollow la toți prietenii ei vechi. Și-a dat seama că dacă vrea să-și schimbe viața trebuie să renunțe la tot ce e vechi și care nu-i mai face bine. A mai păstrat legătura doar cu Lore, prietena ei cea mai bună și cu încă două-trei fete din Cluj (în timp s-a dovedit că decizia asta a fost foarte bună).
În Bali, mi-am dat seama de multe lucruri legate de mine și de ce vreau eu de la oamenii din jurul meu. De ce nu-mi place să mai stau cu unele persoane la masă, lucruri de genul, care te trezesc la realitate.
Când sunt pe aceeași vibrație, sufletele pereche se întâlnesc
Când a ajuns la acel guest house Corina a făcut cunoștință cu Mihaela, dar și cu Iulian, o cunoștință de-a fetei. A doua zi au ieșit cu toții la o cafea. Corina a aflat despre el că a locuit vreo opt ani de zile în Danemarca, unde a studiat turismul, că se înscrisese în acel an la o școală de film în Londra și că-i plăcea să facă videouri, o pasiune mai veche de-a lui.
Seara, când au mers la un beach club, au povestit mai mult și deja simțeau că sunt pe aceeași lungime de undă, că au aceleași dorințe de la viață, că au aceeași direcție. La un moment dat Iulian a întrebat-o dacă ar fi o țară în care ar vrea să meargă mâine, care ar fi aceea. Iar Corina a zis Filipine. Atunci el i-a propus ca într-o săptămână să meargă împreună în Filipine.
În acea seară au stat până la 5 dimineața pe plajă, și-au povestit viețile și s-au plimbat cu scuterul prin ploaie. Urmau să trăiască o poveste de dragoste mai ceva ca cea din filmul “Eat, pray, love.” Și întâmplător sau nu, se aflau fix pe acea plajă din Bali unde și protagoniștii filmului și-au trăit povestea lor de iubire.
În acea perioadă Iulian avea un bilet de avion pentru întors, un job și cursuri de urmat la școala de film, în Londra. A renunțat la tot. Găsise ceva mult mai important: sufletul pereche.
Filipine, un fel de Asia Express, dar pe cont propriu
O săptămână mai târziu, Corina și Iulian erau în Insula Palawan. Au ajuns în zone mai puțin turistice, ca de exemplu zona Balabac. Acolo nu există unități de cazare, așa că au dormit la localnici.
Ne-au cazat și ne-au gătit ei, tot. S-au dus să ne cumpere Cola, au aflat că îmi place mie. Parcă eram la bunici acasă. Nu aveau bucătărie, aveau un birt în mijlocul satului unde toți se adunau și mâncau. Vorbeam, dar mai mult prin semne, câteva cuvinte în engleză, câteva în indoneziană. Ne-au dus pe o insulă privată unde voiam noi să ajungem. Ne-au instalat un cort acolo și ne-au făcut un foc de tabără.
Față de multe cupluri care după două săptămâni de relație abia află câteva lucruri unul despre celălalt, Corina și Iulian erau la capătul pământului, fără curent electric și fără apă. Ne spălam cu polonicul, povestește Corina. Iar toată experiența asta i-a unit și mai mult.
Au parcurs peste 1000 de kilometri în acea zonă de insulă. Într-una dintre zile, după un drum lung de șase ore cu scuterul, pe un traseu mai puțin cunoscut în care au avut parte și de o furtună, s-au oprit într-un port și au mers la o cafenea să se usuce. La un moment dat, Corina a văzut că în spatele ei se făcuse o coadă de oameni.
Fata de la cafenea sunase tot satul, să vină să facă poze cu noi. Inițial, m-am gândit că poate e la ei vreo sărbătoare, nu pentru că suntem noi acolo. Veneau, puneau mâna pe părul meu cârlionțat, se uitau la ochii noștri foarte mult, pentru că ei au toți ochii negri. Făceau selfie-uri cu noi, live-uri, ne filmau și le postau în Social Media.
Vibe Nomad, vlogging și travel content creator
În Filipine s-au hotărât să înceapă să facă vlogging împreună. Iulian avea un canal de vlogging deschis cu câțiva ani în urmă, Vibe Nomad, dar oprise proiectul cu ceva timp în urmă pentru că nu voia să facă asta singur. Simțise că trebuie să mai aștepte. Iar întâlnirea lui cu Corina a fost momentul perfect în care a reluat proiectul și s-au apucat de vlogging amândoi.
Atunci ne-am dat seama că noi chiar suntem făcuți pentru asta împreună. mi-a spus Corina.
Din Filipine au vrut să meargă în Vietnam, numai că pe viza ei nu a fost trecut numele de familie. Au aflat asta chiar în dimineața în care viza lor din Filipine expira. Iar dacă stai fără viză în Filipine, faci pușcărie. Corina mi-a povestit cum efectiv a cedat nervos și a început să plângă în mijlocul aeroportului, dar Iulian a știut cum să o încurajeze și a găsit și o soluție: un zbor random către Singapore, doar ca să iasă din Filipine.
Pentru că venea ziua ei de naștere, iubitul ei i-a pregătit o surpriză: o vacanță în Maldive. Iar fix pe 10 iunie, de ziua ei, a cerut-o în căsătorie. Atunci au avut și prima colaborare cu un resort din Maldive, care le-a oferit cazare la o vilă de lux.
S-au reîntors în Bali, cu gândul să rămână acolo definitiv. Dar și-au dat seama că în Bali, ca să poți să faci bani legal, trebuie să ai buletinul lor, procedură care dura foarte mult și era foarte costisitoare. Aveau bartere, aveau cazare, dar nu voiau să facă asta și atât. Așa că au luat hotărârea ca momentan să se întoarcă în România.
Au mai avut parte de călătorii și în alte destinații precum Kuala Lumpur, Kuweit, Dubai, Arabia Saudită, iar după perioadă de șase luni de călătorit împreună, la finalul verii s-au stabilit în București. Le-a fost destul de greu la început pentru că Iulian se mutase de peste opt ani de zile din București și nu mai avea prea mulți prieteni, iar Corina, nici atât.
De la călători la organizatori de vacanțe
În toamna lui 2023 au început o colaborare agenție de turism premium, din Cluj, nouă pe piață. Corina i-a contactat pe ei pentru că voia să știe cât ar costa o vacanță în Namibia, un loc unde își dorește să ajungă în viața asta. Cei de la agenție i-au spus că știu de ei, că-i urmăresc și după ce s-au cunoscut reciproc mai bine, le-au oferit un barter, o călătorie în Thailanda.
După Revelion s-au întâlnit cu toții în Cluj, iar Corina și Iulian le-au spus că își doresc să organizeze o vacanță de grup în 2024, în luna noiembrie, în Filipine. Cei de la agenție le-au propus să o organizeze mai devreme, în luna mai.
Asta ne-a dat încredere în noi. De organizat a fost ușor; am fost patru creiere, dornice de călătorit. Conceptul l-am făcut foarte repede, eu și Iulian îl aveam deja în cap: 14 zile pline în care să schimbăm trei locații și patru hoteluri, plus zboruri interne. Itinerariul era făcut, trebuia doar să fie pus pe foaie. Să facem prețul, asta a fost partea mai grea.
A fost o provocare foarte mare. Era vorba de o vacanță care costa 3000 de euro și doar trei luni la dispoziție în care să adune grupul, pe cei care-și permit să dea banii ăștia de pe o lună pe alta. Presiunea resimțită a fost amplificată și datorită valului de “hate” a celor din on-line.
Au fost la limită, dar până la urmă au reușit să strângă grupul. Ultima persoană a achiziționat vacanța fix în ultima zi în care biletul de zbor mai era valabil. Corina a plâns în acel moment. La începutul anului își pusese pe vision board vacanța de grup din Filipine și urma să se realizeze mai repede decât își imaginase.
Travel more with Vibe Nomad este conceptul lor de vacanță. Unul diferit și gândit inclusiv pentru persoanele care nu au cu cine călători. Grupurile au maximum 10-15 de persoane, în funcție destinație și au în program explorarea unor locuri inedite și mai puțin turistice. În plus, le oferă un pachet cu poze și videouri, atât individuale cât și de grup. În vacanța din Filipine din luna mai s-au înscris persoane între 22-50 de ani, un număr egal de femei și bărbați. În toamnă, călătoria în grup cu Vibe Nomad va avea ca destinație Bali.
Să călătorești înseamnă să înveți
Am întrebat-o pe Corina care sunt lecțiile pe care le-a învățat în ultimul an de călătorit.
Unul dintre ele a fost că nu ai nevoie de lucruri materiale ca să fii fericit. Asta poate că sună clișeic, dar nu e. Eu eram genul de persoană care cheltuiam foarte mult pe haine, pe tot ce ține de branduri și după ce am călătorit atâtea luni doar cu un ghiozdan și am schimbat aceleași haine, mi-am dat seama că nu ai nevoie de multe lucruri.
O altă lecție e faptul că durează ceva timp ca visul tău să îndeplinească, adică trebuie neapărat să treci prin proces, prin fiecare pas. Dacă ai succes peste noapte, nu vei avea același efect. Iar Iulian m-a ajutat să înțeleg asta.
Am mai învățat că indiferent de ce zic ceilalți și chiar dacă aparent par că te susțin (dar nu te susțin), nu trebuie să le atragi energiile de invidie, de răutate. Că dacă te deschizi să intre, e foarte greu să te menții cumva pe linia de plutire. Am pățit-o de multe ori cu persoane care au venit pe lângă noi doar din interes, nu pentru că-și doreau să ne cunoască. Mi-am dat seama că nu toată lumea vrea să participe la procesul tău. Ori vor să te vadă când nu reușești, ori dacă au ceva de câștigat. Am realizat că trebuie să fim mai atenți cu cine ne susține cu adevărat și cine nu.
Corina a trăit într-un an de zile cât alții în zece. A învățat foarte multe lecții, printre care cele mai importante: să-și lase viața în mâinile Universului, să renunțe la control și să-și asculte intuiția. Și-a dat voie să fie liberă cu adevărat. Iar libertatea spiritului merge mână în mână cu tot ce înseamnă creativitate, pe care ea o aplică în jobul de content creator. Și-a vindecat trauma de abandon și a făcut loc celei mai frumoase povești de iubire.
Viața Corinei nu e perfectă. Are zile bune, zile mai puțin bune, cu tot soiul de provocări. În plus, chiar dacă aparent pare ușor, să fii atât de cunoscută în Social Media vine la pachet cu diverse reacții din partea urmăritorilor, cărora trebuie să le facă față.
Atunci când se uită la ea, cu un an în urmă, Corina vede o fată cu multe frici și anxietăți, dar care a avut un vis. Iar în momentul în care și-a făcut curaj să-l urmeze, rând pe rând, sincronicitățile au apărut în viața ei: oamenii potriviți și contextele potrivite. Toate i-au îndreptat pașii către a-și scrie povestea ei de viață: a fetei care a avut curajul să-și urmeze un vis.
Pe Corina Hendler o puteți urmări pe contul de Facebook, Instagram, TikTok sau YouTube.
Sursa foto: arhiva personala a Corinei
