Cam cate ganduri ne trec prin minte intr-o secunda? Dar intr-un minut? Dar in cinci minute? Dar in cele aproximativ patruzeci si cinci de minute, ale drumului zilnic de acasa la serviciu si invers?
Si daca in aceste minute ne-am lua o “pauza” de la gandurile noastre si am privi mai mult?
Daca in cele patruzeci si cinci de minute de mers de acasa la serviciu, cu metroul, spre exemplu, am ridica ochii din carte ori din telefonul mobil, am putea vedea o tanara insarcinata care cauta un loc liber, restul scaunelor fiind ocupate de domnii imbracati business, avand “treaba” cu blackberry-ul… am putea vedea modul in care un copil vorbeste cu jucaria sa… ne-am putea amuza de o conversatie intre doi pusti de liceu, astfel afland preocuparile tinerei generatii… In cele patruzeci si cinci de minute de mers de la serviciu spre casa cu metroul, am putea avea parte chiar si de momente inedite … un copil care se joaca neastamparat in bratele parintelui, care isi tine baietelul de o mana iar in cealalta un tort de ciocolata care la un moment dat ii cade, iar barbatul, cu un calm desvarsit il strange si-i explica baietelului ca o sa ia altul… iar in tot acest timp mai vezi si oameni agitati care se imbulzesc in metrou si care nici nu vad aceasta intamplare pentru ca sunt prea preocupati de propriile lor ganduri…
In cinci minute poti sa privesti mersul unui melc care apare dupa ploaie, poti sa incerci sa asculti mesajul pe care ti-l transmite un prieten intr-o discutie, fara sa te lasi antrenat de propriile ganduri…
Intr-un minut poti sa privesti magazinul nou care s-a construit la cateva blocuri distanta de locuinta ta si pe care abia acum l-ai zarit, chiar daca era acolo de ceva timp… intr-un minut poti sa privesti copacul proaspat inflorit din fata scarii tale si sa-ti iei ragaz sa-i simti parfumul.
Iar intr-o secunda poti vedea zambetul unui trecator sau…. pur si simplu sa-ti ridici ochii, sa-ti indrepti spatele si sa privesti cerul.
Sursa foto: pixabay.com
Comentariile cititorului
…….si apoi ajungi la serviciu si se risipeste tot. Te dezumanizezi si incepi sa te gandesti la bani, la rata de la banca iar povestea din metrou pare asa departe si ireala…….
Da… Pare atat de ireala, dar totusi exista si astfel de oameni:) si nu stiu, daca dimineata macar inainte de serviciu am incerca sa fim mai prezenti, mai atenti si nu ne-am gandi la problemele de la munca… Poate ca tot e un pas… Iar atunci cand esti apasat si privesti doar o secunda cerul… O sa te simti mult, mult mai eliberat…
dar cate ganduri au aia care nu au job?
conform unui studiu, vorbim/ascultam 120-150 cuvinte/minut, dar gandim 1000-1300 cuvinte/minut..deci fie ca ai job, fie ca n-ai job..cam tot atatea ganduri iti trec prin cap:)
„conform unui studiu” – eh stii cum e putini sunt cei care se uita la metodele de cercetare sociala ca sa vada ce inseamna un studiu. Si pana la urma de ce ai evita gandurile negre, nu fac parte din realitate, de ce ai nega o realitate in detrimentul uneia in care – te uiti la cer si se ridica problemele de umeri – adica na, mi se pare simplist.
Da, simplist, dar pe moment ajuta… E ca si cum ai lua o gura de aer, face bine:)
si totusi, nu ai vrea sa iesi din cerul asta vicios? ca e doar bine si rau ca e usor si greu cu usoare valente de gri, what if there’s less not more to life? mi se pare greu sa accept acele tanjiri dupa copilarii pierdute sau momente „perfecte” ce a fost a fost ce nu este inca e doar o proiectie. Tu de ce te temi cel mai mult, ? :)
Cred ca e mai degraba gri cu usoare valente de alb si negru:) nu stiu sa-ti raspund concret de ce ma tem… Si cred ca de cele mai multe ori am tentinda de a fi perfectionista…
ntz ntz, te ascunzi, eu vorbesc de frici de temeri, de lucruri care iti fac pielea de gaina, nu de raspunsuri CV – „muncesc prea mult” :)) vb de temeri nu tendinte
frica de nou, de esec, de dezamagiri…de a-mi trai viata fara a schimba nimic in lumea asta….de a fi incercat macar…
as rezuma ca e frica de necunoscut, uite eu fac 30 anu’ asta daca am invatat ceva este ca nu are rost nu pot si e o risipa de timp sa „schimb ceva in lumeaasta, , schimbarea reaal 100% o poti face doar pentru tine, 80-90% pt familie (sotie copii) si un 60-70% pentru unul maxim 2 prieteni din copilarie who give a shit about your opinion, restu sunt cam irelevanti
Probabil ca de la schimbarea aia cu tine porneste totul…
pai si atunci ce te tine inapoi?
Pai tocmai frica aia… de necunoscut, de dezamagiri… de a-mi depasi limitele… zona aia de confort in care stau si din care mi-e frica sa ies…
pai atunci tu nu traiesti inca, you fantasize about life, as it slowly but surely passes you by.
come on, te prinde 30 de ani si o sa fi mai amara ca o lamaie, parca ai fi sora mea mica care, nu face nimic de frica sa nu greseasca desi asta este cea mai mare greseala,
in mormant nu putem la cu noi la final decat experientele vietii, vrei sa ajungi o persoana de 60+ ani care e de fapt un copil de 12 ani cu 50 de ani de experienta pe pamant, care nu a facut nimic altceva decat sa isi creeze un univers unde ori e bine ori e rau.?
Nu exista bine nu exista rau, sunt doar perceptii …. snap out of it, wake up! :)
Multumesc frumos pentru sfaturi:)) Paler zicea in una din cartile sale:”intr-un anume sens, mi-am visat viata mai degraba decat am trait-o”… Poate ca unora le place mai mult sa „viseze” :)) Ps. M-a amuzat comparatia cu lamaia:)
Eh, lasa asta, you know you call them dreams? Because you have to be asleep to belive them. Reality is much more fun and surprising for me :D
O sa tin cont de sfaturi:) multumesc:)