Lecția de Pilates cu Adina Rada: „Noi nu suntem făcuți să fim sedentari”.

Pe Adina Rada am cunoscut-o acum 1 an de zile, la clasa de Pilates. Tocmai aflasem că vechea instructoare cu care eram obișnuită a plecat și aveam de gând să schimb sala. Însă, după ce am fost la o clasa de-a Adinei, m-am răzgândit imediat. Nu, nu o să mai schimb sala. Pentru că energia Adinei și buna ei dispoziției sunt molipsitoare. De fiecare dată când ajung la clasele ei, reușește să mă motiveze, să mă bine-dispună și să mă facă să zâmbesc. Și are legătură atât cu profesionistul care ține ore de aerobic cu toată pasiunea, dar și cu omul Adina Rada, fata curajoasă care la 33 de ani s-a înscris la facultatea de kinetoterapie iar la 37 de ani a renunțat la viața de corporație și a început să trăiască din sport.

Care a fost  legătura ta cu sportul atunci când erai mică?

Am făcut 8 ani balet când eram mică, din clasa I până în clasa a VIII-a și mi-am dorit să dau admiterea la liceul de coregrafie. Dar, fiind acele vremuri, imediat post comuniste, ai mei s-au opus oarecum ideii de a fi dansatoare și m-au redirecționat către liceul economic și apoi ASE. Am luat o pauză de la sport, dar prin 2007, când am renunțat la țigări (fumam deja de 10 ani) am început să merg la alergat cu o prietenă, ca să nu mă îngraș. Și așa a reînceput legătura mea cu sportul.

Cum te-ai hotărât ca la 33 de ani să te înscrii la facultatea de kinetoterapie?

A fost un refresh pentru mine, povestește Adina. De pe  la 27 de ani cochetam cu ideea,  am vrut să mă apuc de kinetoterapie, dar nu am avut curaj. Dar la 33 de ani se pare că a fost momentul potrivit, moment care a coincis și cu o schimbare pe plan personal, tocmai ieșeam dintr-o relație lungă. În plus, eu mi-am dorit dintotdeauna o meserie a mea. Mi-am dat seama că statul la birou sau mersul pe teren ca reprezentant medical nu e ceva ce pot eu să gestionez, pe termen lung. Acum în schimb, simt cu adevărat satisfacția muncii pe care o fac.

 Pe de altă parte mi-am dorit să-mi creez o meserie care să mă facă să mă trezesc în fiecare dimineață fără acel sentiment de:”vai trebuie să merg la muncă și nu am niciun chef”, o meserie care să mă motiveze prin ceea ce pot dărui oamenilor, și de ce nu, să pot avea oricând și varianta unei experiențe în străinătate, făcând ceea ce-mi place. În străinătate, aproape orice compartiment dintr-un spital are un kinetoterpeut sau o echipă de kinetoterapeuți. Te poți specializa de la pediatrie la oameni care ies din comă, iar tu îi reînveți să respire și până la kinetoterapie după infarct. E un domeniu foarte vast și interesant. Nu am vrut doar o diplomă de instructor de fitness, mi-am dorit să înțeleg mai mult.

Așa că în următorii ani Adina și-a împărțit timpul între orele de la facultate, job și cursuri de fitness și aerobic. Două veri la rând a făcut practică la Spitalul Filantropia, în cadrul INRMFB. Dimneața se trezea la ora 5, mergea la practică unde avea 2-3 pacienți de care se ocupa, de la ora 10 se ducea la serviciu iar seara își făcuse un abonament la o sală și mergea la fitness sau la clase de cycling sau aerobic.

Schimbarea de 180 de grade a început din anul 2015. La început de an a fost promovată în compania farmaceutică în care lucra, într-o poziție de middle management și, deși noua poziție i-a adus avantaje financiare și călătorii în Europa, nu mai avea timp să dedice sportului ca înainte.

Însă, așa cum se spune, toate lucrurile se întâmplă în viață cu un sens, iar în vara lui 2017 a fost trecută pe lista cu cei 22 de oameni care urmau să fie restructurați. Un eșec aparent care s-a dovedit a fi o victoriei în cazul Adinei.

Lucrurile s-au aranjat exact așa cum trebuiau să se aranjeze. Din salariile compensatorii am putut să mă susțin financiar vreo 8 luni. Totodată, mi-am dat seama că viața mea nu mai poate să fie în corporație, deși acolo ai un anumit confort – mașină, laptop, abonament la telefon și diverse bonusuri.

Dacă în primavara lui 2017 a plecat din corporație, în septembrie a și primit deja primele clase de Pilates. I-a ținut locul unei prietene instructor în luna august, cei de la sala respectivă au plăcut-o și i-au dat propriile ore. Și pentru că în sală existau câteva bare pentru balet și era o colegă care urma să nască și să renunțe la clasele de Barre pe care le ținea, i-au propus să predea Barre fitness. A fost și a făcut imediat cursul în Brașov, acolo fiind instructoarea care a adus acest concept în România și studioul ei.

Toate mișcările de balet, predate la cursul de Barre, mi-au revenit în minte. Corpul meu și-a reamintit postura foarte repede. Mușchii au memorie. Dacă, de exemplu, ai făcut handbal 12 ani și apoi nu mai faci sport, rămâne o structură, corpul își revine repede când reîncepi antrenamentele. Dar dacă ai făcut 3 luni sală și atât, o să pierzi repede progresul. Progresul durabil este cel câștigat în timp, nu peste noapte. Orice progres vine făcând ceva încontinuu. De exemplu, poti să ajungi să te ridici în mâini, sau să faci tracțiuni, în câteva luni până la câțiva ani de practică.

Nu a lăsat deoparte nici partea de kinetoterapie. Tot în 2017 s-a angajat la Clinica de Podiatrie unde se ocupa de biomecanica mersului, de piciorul diabetic și respectiv, mers ineficient și patologii durerose la nivelul piciorului. Perscria orteze, talonete și exerciții fizice. La mijlocul lui 2019 a renunțat însă și a rămas să facă ceea ce îi plăcea cel mai mult – să fie instructor de aerobic și fitness.

Acum are 20 de clase pe săptămână și clienți privați.

O clientă pe care o antrenez mi-a fost pacienta  la Clinica de Podiatrie, i-a plăcut de mine acolo și m-a căutat, ne antrenăm de peste jumătate de an, povestește Adina zâmbind. Vin mulți clienți care vor să își îmbunătățească postura, au o atitudine cifotică pentru că stau foarte mult la birou sau dureri de spate, etc. Viața m-a purtat către oameni sănătoși sau pacienți care au suferit diverese traumatisme ale oaselor sau articulațiilor (gleznă, genunchi, umăr de recuperat după fracturi, entorse, luxații etc).

Ce înseamnă pentru tine sportul?

„Sport is my religion!” Eu în asta am ales să cred. Dacă ajung la o vârstă înaintată îmi doresc să fiu cât mai aptă să-mi desfășor singură viața, să nu încurc pe nimeni, să mă plimb și să mă bucur din plin de viață. Am văzut conceptul ăsta când eram mai mică, la vreo 20 de ani. O prietenă se măritase cu un neamț și se plimba cu socra pe motocicleta, deși soacra avea peste 60 de ani. Acum am un nepot de 1 an și jumătate, și zâmbesc la gândul că atunci când el o să aibă 20 de ani și eu 60, o să ne plimbăm și noi cu motocicleta. 😊

Părinții mei, de exemplu, abia în ultimii ani au început să înțeleagă importanța mișcării și asta pentru că am avut cazuri de diabet în familie și au văzut cum și cât de rapid se pot deteriora lucrurile și cât de esențială poate fi mișcarea. Au înțeles cât de important este să facă sport și să aibă o alimentație echilibrată și sănătoasă.  

Pe de altă parte, cât timp am făcut practică la Spitalul Filantropia, am văzut lucruri extraordinare, oameni cu limitări sau pierderi fucționale după leziuni medulare sau cu sechele după AVC-uri și alte probleme neurologice, pacienți care au avut parte de recuperări importante ale funcționalităților, peste așteptări uneori, datorită programelor de recuperare medicale și kinetoterapie. Așa am înțeles eu cam cum e treaba cu kineto, sportul și mișcarea. Noi nu suntem făcuți să fim sedentari.

Adina face propriile antrenamente de 3-4 ori pe săptămână (spate, picioare, fesieri). Îi plac antrenamentele cu greutăți pentru că întăresc inclusiv densitatea osoasă și intensifică schimbul de oxigen la nivel celular, Yoga, Pilates și Barre pentru flexibilizare și mobilitate articulară iar antrenamentele de tip cross-fit deoarece pot îmbunătăți mult calitatile motrice, dar și cordonarea și masa musculară. Se duce la convenții și workshop-uri de fitness din țară și din afară și îi place atunci când îi permite timpul, să participe la clasele oricărui coleg, pentru că așa cum spune ea, la fiecare clasă se îmbogățește cu ceva.

Nu cred că sportul înseamnă numai săli sau aparate, cred foarte mult în variație. Cred că e bine să faci și Pilates, dar și să urci scările în parc, sau să stai în mâini sau în cap (cu sau fără sprijin la perete dacă reușești). Cred că contează extrem de mult variația în sport. O dată pentru progresul corpului și a doua oară pentru progresul minții, pentru că mintea se plictisește repede. Dacă te duci la o clasă și faci aceeași exerciții timp de 1 lună de zile te plictisești. Tot așa, cred în variație și la clasele mele.

Cea mai în vârstă clientă a ei are 76 de ani, are stimulator cardiac și baston și vine în fiecare săptămână la clasa de seniori. La primul abonament a venit în baston, dar și-a propus ca la al doilea să vină fără baston și așa s-a și întâmplat. Iar cea mai tânără are 13 ani,  lucrează în privat de 1 an cu ea.

Care sunt planurile tale de viitor?

Vreau să fac cursuri de Yoga, în țară sau în afară. Simt ca Yoga este următorul pas. Iar apoi poate să îmi deschid un studio sau să plec o perioadă din țară, poate prin Asia. Las lucrurile să se aranjeze și o să mi se arate la momentul potrivit ce trebuie să fac.

Pe lângă tot ce ține de fitness și aerobic, Adina are ca pasiuni snowboarding-ul (tocmai s-a întors dintr-o tabără de snowboarding), călăria (a cohetat la un moment dat chiar cu cu ideea de a-și lua propriul cal 😊) și anul trecut și-a luat permisul pentru motocicletă.

Ce regrete ai?

Că nu apuc să fac atât de mult voluntariat pe cât mi-aș dori. Am făcut, de câteva ori, la Hospice Casa Speranței și acolo am învățat lecții de viață importante. Aș vrea să fac mai mult, în special pentru cei bolnavi de cancer. De obicei lumea fuge de chestile astea, dar mie mi se pare că fac parte din viață și că îngrijirile paliative sunt ceva de care orice persoană care suferă de această maladie a secolului nostru ar trebui să aibă parte.

Am rugat-o să ne dea câteva sfaturi pentru cei care vor să se apuce de sport

Depinde de obiective. Un obiectiv atunci când te apuci de sport poate să fie să slăbești, iar atunci 70% e important ceea ce mănânci. Nu cred în diete magice, cred într-un stil de viață. Știu că dacă săptămâna asta am sărit calul, am mâncat prăjeli sau dulciuri, următoarele săptămâni sunt atentă la ce mânânc. Cred că trebuie să mănânci din când în când și câte o prăjitură, dar am învățat de la Mihaela Bilic (pe care o citesc și mă inspiră), să împart prăjitura cu o prietenă. Atunci când lucram în corporație aveam mulți sărbătoriți și mai mereu torturi și pizza și am învățat să spun uneori: permite-mi să te refuz 😊.

Un alt obiectiv poate să fie să-ți îmbunătățești postură, să stai mai drept, să te doară mai puțin spatele.

Per total e important să fii atent la ce mănânci, să faci sport cât mai variat, să faci și cardio, dar și exercții cu corpul liber pentru că întăresc mult abdomenul si articulațiile. Și încă ceva: sport poți să faci pe orice vreme, sportul este pentru aproape oricine, iar cel mai ieftin sport este mersul pe jos!

Pe Adina o găsim mereu optimistă, zâmbitoare și plină de energie la clasele de la sala Lotus Club Mihai Bravu, RE:CREATE, Beat45 și Ladies Wellness Club.

Spune-le și prietenilor tăi:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Spune-le și prietenilor tăi:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Spune-mi părerea ta

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest formular colecteaza numele, e-mailul si continutul dvs. pentru a putea urmari comentariile introduse pe site. Pentru mai multe informatii, verificati politica noastra de confidentialitate, unde veti primi mai multe informatii despre unde, cum si de ce stocam datele dvs.