Fericirea in Africa este mult diferita fata de cea din Europa sau America.
M-am imprietenit cu o fata frumoasa, Bineta, de 22 de ani, cu ochii migdalati, buze perfect desenate, ce purta un voal pe cap. M-a invitat la ea acasa, intr-o suburbie din Dakar, in Yoff. Case ei: 4 camere din piatra in care locuiesc 20 de persoane (parinti, surori, verisori, matusi, bunici), 2 wc-uri si 2 dusuri in curte. Nu are camera ei, doarme pe o saltea in pridvor cu alte 2 fete. Nu are bucatarie, gateste mancarea in curte folosind o butelie cu gaz si apa de la fantana. Singurele electrocasnice sunt televizorul, frigiderul si telefonul mobil. Intinde rufele pe sarma si le calca folosind un fier de calcat pe baza de carbune. Nu isi permite sa cumpere alimente de la supermarket, asa ca tot ce gateste, gateste in casa. Dulciurile sau fructele reprezinta un lux pentru ea si pentru membrii familiei. Iar mancatul la restaurant nici nu intra in discutie. Bineta este la facultate si este singura dintre cei 20 de membrii ai familiei care are telelefon cu abonament de internet (platit de facultate). Nu are computer, asa ca se foloseste de telefon ca sa caute informatii, sau sa isi faca temele. Si toti ceilalti copii vin la ea ca sa foloseasca si ei internetul. Bineta se ocupa in fiecare zi de gatit mancarea pentru pranz (orice fata senegaleza invata sa gateasca la 10 ani) si sa aranjeze paturile. Se trezeste in fiecare zi la ora 5 dimineata ca sa nu prinda coada la dus si ca sa isi faca rugaciunea de dimineata (musulmanii isi fac rugaciunea de 5 ori pe zi, la diverse ore)
Bineta a vizitat pana acum doar imprejurimile Dakar-ului. Nu isi permite excursii, vacante. Sa calatoresti este prea scump pentru ei. Nu iese in cluburi ori la terase. O singura data a fost la un fel de petrecere, dar impreuna cu mama ei. Nu a vazut niciodata cum arata un mall. Vacantele si le petrece acasa cu familia ori citind carti descarcate pe telefon. Cand are timp, o mai ajuta pe mama ei la facut menajului in casele albilor care locuiesc in Dakar. Ca orice fata, si Binetei ii plac hainele si bijuteriile. Are un sifonier (pe care il imparte cu surorile ei) cu multe haine traditionale din wax, voaluri si esarfe. Sunt toate facute la croitorie. Pe mana are vreo 3-4 bratari. Fiecare are o semnificatie si o protejeaza de boala, deochi sau alte influente malefice. Una dintre bratari este dintr-o combinatie de aur si argint, cu initiale, daruita de mama ei. La talie poarta zilnic un colier din perle – pentru a-si mentine talia subtire. In Senegal, femeile maritate poarta un colier din perle ceva mai mari, pentru a-si seduce barbatul. Pentru Bineta, ca de altfel pentru toate fetele de acolo, este important sa se imbrace frumos si ingrijit – asta impune respect si admiratie. Machiajul il foloseste atunci cand iese in oras si la ocazii speciale.
Bineta este indragostita de un baiat care face parte dintr-o casta (denumita griot) si care invata acum in Italia. Conform traditiei senegaleze, ei ii este interzis sa se casatoreasca cu un barbat care face parte din vreo casta. Nu stie ce final va avea aceasta poveste de dragoste interzisa, dar Bineta viseaza si ea sa plece la un moment dat in Europa. Sa studieze sau sa lucreze acolo. Sau macar sa o viziteze.
Si ce ii aduce totusi fericire Binetei in fiecare zi?
Legatura stransa pe care o are cu ceilalti membrii din familie si cu cei apropiati. Sunt foarte uniti in comunitate, se ajuta reciproc de fiecare data. Cand unul dintre ei este vesel, toti sunt veseli, cand unul este suparat, toti ceilalti incearca sa-l ajute. Nu sunt deloc egoisti pentru ca impart cu totii absolut tot (mancare, haine etc). Si nu in ultimul rand, Bineta este fericita pentru ca are parte de 3 mese pe zi. Spre deosebire de alti vecini care isi permit doar o masa pe zi. Si este recunoscatoare pentru orice lucru bun care i se intampla in viata. Si mai are ceva: are speranta: „Tant qu’il y a de la vie, il y a de l’espoir.”
