Dulciurile sunt plăcerea mea (ne)vinovată. În urmă cu câțiva ani am luat parte la un eveniment unde am mâncat niște prăjituri extraordinare. Ce m-a atras în primul rând a fost aspectul lor – arătau ca de revistă – iar apoi am aflat că sunt și foarte sănătoase, pentru că sunt low carb & sugar free.
Autoarea creațiilor este Ana Mircea (cunoscută în Social Media ca “Super Tanti”), o femeie model. Model în ambele sensuri; pe de o parte arată ca un fotomodel, iar pe de altă parte, prin tot ceea ce face și prin energia pe care o degajă este o inspirație pentru celelalte femei.
photo credit: Elena Corbu
Ana este la bază translator de limba italiană și mulți ani a profesat în domeniu (a tradus inclusiv pentru Ministerul Justiției), dar de cinci ani parcursul ei profesional s-a schimbat la 180 de grade. Și totul a plecat de la niște probleme personale de sănătate prin care a trecut și la care nu a găsit nicio rezolvare.
Mi-a povestit că toată viața ei de adolescentă și mai apoi de tânără femeie a avut probleme digestive (era sensibilă, nu putea să mănânce orice) și hormonale, printre care hipotiroidie și ovare polichistice (la vremea când ea era adolescentă această afecțiune nu primise încă un nume). Și tot ce a primit ca tratament au fost pilule anticoncepționale și atât. Pentru că, așa cum știm, medicina clasică tratează doar simptomele, nu și cauzele, ea a rămas în continuare cu aceste dereglări.
photo credit: Elena Corbu
Din cauză că sistemul ei hormonal nu funcționa eficient, a rămas greu însărcinată, la vârsta de 35 de ani, după o perioadă în care a urmat tot felul de tratamente. Și după naștere, în continuare a suferit de PCOS (sindromul ovarelor polichistice), menstruație neregulată și hipotiroidie. Mai mult, a rămas cu 15 kilograme în plus după sarcină. “Eram greoaie, oboseam, nu suportam frigul”, mi-a spus ea.
Una dintre prietene care suferea de aceleași afecțiuni i-a spus la un moment dat că starea ei de sănătate s-a îmbunătățit foarte mult după ce a început să mănânce conform dietei ketogenice (un regim alimentar bogat în proteine, grăsimi sănătoase și scăzut în carbohidrați). Eliminase toate făinoasele, pastele, pizza, uleiurile rafinate, fructele mult prea dulci și tot ce conține amidon în general.
A început și Ana să țină această dietă. Încă din prima lună a văzut rezultatele, reușind să dea jos 10 kilograme. Se simțea foarte energică și nu mai exista acea poftă de dulce.
“Nu îmi mai doream niciun dulce. Îmi doream mâncare simplă, nutritivă, pește, carne, brânză, ouă, legume. Începusem să apreciez foarte mult gustul natural al legumelor. Astăzi ardeiul gras mi se pare foarte dulce, iar pentru mine o căpșună este o explozie de dulceață. M-am dezobișnuit de zahăr. Și pe zi trece mă simțeam tot mai energică. La 40 de ani mă duceam la festivaluri și dansam trei zile încontinuu.” mi-a povestit Ana.
Cu timpul și-a dat seama că-i lipsește totuși dulcele, dar nu ca gust, ci mai degrabă ca ritual, atunci când bei o cafea ori un ceai și mănânci și un biscuite.
Așa a început să facă dulciuri în casă care se încadrau în stilul ei de viață, adică dulciuri cu conținut redus de carbohidrați, iar în loc de zahăr folosea eritritolul (îndulcitor natural obținut din fermentatia amidonului din porumb, care are indice glicemic zero). Ulterior a folosit Green Sugar, o combinație sănătoasă între eritritol și ștevie (îndulcitor natural cu extract din frunze de Stevia Rebaudiana). Și încet, încet și-a dat seama că se pricepe la asta și că îi face plăcere. În plus, prietenii care degustau dulciurile făcute de ea îi tot spuneau: Ana, te pricepi, fă ceva cu asta!
Așa că următorul pas a fost să urmeze un curs acreditat de cofetar la Horeca Culinary School, un curs de cofetărie clasică. De la acest curs a preluat bazele, iar apoi l-a adaptat stilului ei de viață, cel cu conținut scăzut de carbohidrați și fără zahăr.
Pentru că așa cum ziceam la început, toate prăjiturile și torturile sunt adevărate opere de artă, am întrebat-o pe Ana de unde vine pasiunea ei pentru decorat.
“Decoratul îmi vine din interior, simt cumva latura asta. Cred că tot timpul m-a atras să pictez, să migălesc sau să lucrez ceva cu mâinile. De mică mi-a plăcut să fac asta; fie pictam, fie croșetam cu bunica. Mi-a plăcut să fac ceva cu mâinile în timp ce mintea îmi zboară unde am eu chef. E ca o meditație activă chestia asta pentru mine. Și atunci cred că a venit de la sine. La curs am învățat anumite tehnici de lucru cu ciocolata sau cum să realizez o cremă care să stea foarte stabilă pe tort, dar n-am învățat neapărat să decorez.”
După cursurile de la Horeca Culinary School Ana a luat parte la mai multe masterclass-uri cu Pastry Chefs cunoscuți la nivel internațional, iar astăzi este ea trainer la această școală. Din când în când face ateliere specializate de prăjituri pentru adulți și pentru copii. Mi-a povestit că primul atelier pe care l-a susținut în calitate de trainer a fost foarte emoționant pentru ea. Au participat copii micuți până în 12 ani care nu pot să mănânce gluten sau au alte probleme de sănătate, inclusiv diabet.
“Mi-a plăcut mult fețișoara lor la sfârșit, când plecau cu cutiuțele cu ce făcuseră. Erau încântați să le arate mamelor ce au făcut.”
Apoi mi-a spus că la un atelier cu adolescenți era o fată care avea 16 ani și i-a povestit cum a avut toate problemele de sănătate pe care le-a avut Ana în tinerețe. Slăbise 10 kilograme mâncând low carb și venise la atelier ca să învețe noi rețete.
Pe lângă atelierele de la școală, Ana a susținut și alte ateliere, în cercuri feminine. La unele dintre ele am luat și eu parte, ca de exemplu Sweet but Sugarfree – brioșe Pădurea Neagră și cel de Degustare de prăjituri fără zahăr, ambele workshopuri fiind susținute în showroom-ul Muna.
Am făcut niște ateliere bazate mai ales pe prezență feminină. Îmi place foarte mult să adun cumva femei și să povestim, să ne inspirăm una de la alta. Fiecare femeie vine cu frumusețea și creativitatea ei.
Ana ține ateliere și pentru clienții din zona corporate. Chiar anul trecut, înainte de Crăciun a susținut un atelier de decorat turtă dulce unde participanții au dat frâu liber imaginației, iar la final au dus turta dulce cadou copiilor lor.
Te-ai gândit să-ți deschizi un business în industria HoReCa?
M-am gândit la asta, am făcut calcule, dar după aceea climatul legislativ românesc m-a descurajat destul de mult. Am lucrat o periodă într-un laborator de cofetărie keto, deci am văzut exact cum este. Am tot respectul pentru cine face asta, e multă muncă. Însă eu am decis că este o nișă atât de restrânsă, cel puțin pentru moment, pe piața românească, încât nu ar merge acest business fără ca eu să scad calitatea. Iar mie îmi place mult să mă exprim și uneori durează două ore să decorez un tort. Așa că mă axez pe susținut ateliere, pe ce înseamnă decorat și educație. Iar dacă prietenii mei îmi cer ceva, le fac cu plăcere.
Și pentru că cele mai multe dintre pasiuni își au rădăcinile în primii ani de viață, am întrebat-o despre perioada copilăriei. Mi-a povestit despre fericirea autentică pe care a trăit-o când era mică și mergea la bunica ei, la țară.
Cele mai fericite momente ale mele erau când eram la țară, în libertatea de acolo, în care umblam toată ziua prin curte desculță și culegeam tot felul de fructe și legume. Iar bunica mea făcea cea mai bună prăjitură; era o prăjitură cu foi fragede, simple, pe care ea le umplea cu magiun de prune, nucă și esență de rom. Făcea o tavă și tăia prăjitura în formă de romburi, iar apoi le pudra cu zahăr. O ascundea undeva ca să nu o mănânc pe toată și din când în când venea după mine în curte și îmi dădea câte o prăjiturică în șervețel. Se uita la mine cu privirea ei iubitoare de bunică.
Aceasta a fost prăjitura copilăriei ei, pe care acum, la maturitate, a transformat-o în varianta keto, adică foile nu mai conțin făină de grâu, ci făină de migdale, făină de cocos și îndulcitor. În rest a păstrat aceleași ingrediente.
Mi-a povestit că prima prăjitură a făcut-o tot copilărie, într-o zi când bunica s-a dus la București să vândă cireșele coapte din copacii din curte. Ana a rămas singură și a inventat un desert. Mai exact, a făcut multe clătite și le-a aranjat ca într-un fel de tort, iar între ele a pus sos de ciocolată (cum la acea vreme se găsea greu ciocolata, a făcut sosul din unt, cacao și esență de rom).
Am întrebat-o dacă și fata ei, Alexandra, în vârstă de 11 ani e pasionată de făcut prăjituri. Mi-a spus că mai degrabă îi place să facă un pom de Crăciun sau căsuțe din biscuiți și apoi să le decoreze. De 8 Martie a făcut biscuiți și le-a dat cadou profesoarelor. Deci cumva, pentru ea contează componenta afectivă.
Din toată preocuparea Anei către low carb și keto au ieșit lucruri bune, cu impact asupra fiicei ei. Alexandra nu are niciun fel de interdicție din partea părinților în ceea ce privește alimentația, dar cumva probabil a văzut la mama ei că nu mănâncă decât dulciurile pe care le face în casă, și prin urmare ea nu mănâncă dulciuri din comerț. Și nici nu are acea poftă de dulce pe care o au majoritatea copiilor și preadolscenților. Mănâncă în schimb multe fructe și legume. Din ceea ce face mama ei îi plac foarte mult biscuiții și pâinicile cu mozzarella care sunt sărate. Iar special de ziua ei, Ana îi pregătește un tort cu mousse de căpșuni și ciocolată. Pe timp de vară îi face înghețată, dintr-o rețetă simplă: fructe congelate (căpșuni sau zmeură), smântână pentru frișcă fără zahăr sau mascarpone, pe care le amestecă într-un mixer de putere mare.
Care e rețeta ta preferată?
Se schimbă la fel cu anotimpul. De exemplu, acum sunt biscuiții – shortbread – pe care-i fac cu plăcere și care conțin făină de migdale, făină de cocos, îndulcitor, unt, ou, opțional cacao și diverse esențe. Acum asta e rețeta mea favorită și e cea mai ușoară. Este perfectă pentru anotimpul ăsta. S-a răcorit afară, vii acasă și ai chef de un ceai și un biscuite. Vara îmi place înghețata pe care i-o fac fetei mele. În ceea ce privește torturile, îmi place să fac Victoria Sponge Cake, un tort de inspirație englezească, care are un blat cu vanilie, după care urmează un strat de gem de căpșuni și apoi un alt strat cu cremă foarte simplă de vanilie cu mascarpone. Iar la final îl decorez cu frișcă și multe căpșuni.
Ce te inspiră atunci când faci și decorezi prăjiturile?
Mă inspiră ciclicitatea anotimpurilor și a vieții. Toamna, de exemplu, am tot timpul în decor nuanțe arămii specifice sezonului, iar ca arome predomină cele de dovleac și mere coapte. Când vine iarna, mă axez pe turtă dulce pudrată cu alb sau cu ciocolată. Vara mă axez pe gusturi mai explozive, multe fructe de sezon, iar cremele sunt mai ușoare.
Pe la 30 de ani mi-a plăcut să citesc multă literatură asiatică, scriitori japonezi și chinezi. Și erau acolo tot timpul descrise niște scene care surprindeau viața lor desfășurată după ciclicitatea anotimpurilor. Îmi amintesc de o carte cu o gheișă care spunea “Niciodată nu o să port un kimono primăvara cu motive de toamnă. Vreau să fiu în armonie cu interiorul meu și exteriorul meu. Și tot timpul în octombrie o să port un kimono cu motive de toamnă.” Mi-a rămas asta în minte.
Recent Ana a descoperit un Pastry Chef britanic, Mathew Caruana, specializat în ciocolată. I-a cumpărat cartea și i se pare genială. A rezonat și pentru că el a fost bolnav în tinerețe, ca și ea și a început să țină dieta ketogenică. El a avut încă de la început meseria de pastry chef și după ce a aflat de problemele de sănătate s-a adaptat la dieta keto.
Am fost curioasă de unde vine numele de Super Tanti din Social Media. Ana mi-a zis că acum mulți ani, când a apărut Instagramul și a vrut să își facă cont, pentru că avea preocupări pentru casă, gătit, aranjat și decorat căminul, s-a gândit să-și pună numele de Super Tanti. “Sunt o tanti, am aceste preocupări de tanti, spuneam eu la mișto”, mi-a povestit ea râzând.
Ana Mircea este deopotrivă cetățean britanic, Anglia fiind a doua ei casă. Împreună cu soțul ei locuiesc atât în România, cât și în Marea Britanie.
Am făcut demersurile necesare și ne-am gândit că asta e un lucru bun și pentru Alexandra. Dacă va vrea să facă studiile acolo, are facilități ca cetățean britanic.
Așa cum spuneam la început, Ana este și fotomodel. Face parte din comunitatea Cardinalia, femei modele care au peste 35 de ani, modele atât în viața reală, cât și pe podium.
Cumva, în ultimii ani am simțit tot mai mult să stau împreună cu alte femei, să avem cercurile noastre de femei. Acolo m-am simțit cel mai înțeleasă. Cred că vine cumva cu vârsta chestia asta. Și dacă e să ne gândim și înainte, pe vremea bunicilor noastre, femeile se adunau, povesteau și se inspirau una de la alta. Și în spiritul ăsta, atunci când am văzut acest proiect, Cardinalia, al Adinei Cotiga, am zis că vreau și eu să fiu model și să mă adun cu alte femei. E o joacă frumoasă.
Care sunt planurile tale de viitor?
Cumva, în jurul nostru pare că e un haos, mai ales după povestea asta cu pandemia. Cel mai mult îmi doresc să pot să-mi mențin echilibrul meu, indiferent ce îmi aduce viața pe parcurs.
Apoi aș vrea să public o carte de rețete cu produse de patiserie și dulciuri cu fotografii fine art cât mai frumoase. Să fie totodată inclusă și povestea copilăriei mele, prăjitura bunicii, ciclicitatea anotimpurilor și frumusețea ritualurilor.
Nu în ultimul rând îmi doresc să țin în continuare ateliere pe gătit, dar și ritualuri de feminitate.
Ce mesaj transmiți femeilor care trec și ele prin dereglările hormonale prin care ai trecut și tu în tinerețe?
Primul lucru este să stai puțin și să-ți asculți corpul. Oprește-te puțin din tumult. Dacă ești atentă o să vezi că-ți zice ce nu e bine pentru tine.
Elimină zahărul și amidonul cel puțin un timp și vezi cum te simți. Încearcă tot timpul să fii în armonie.
Dieta ketogenică pare complicată, dar nu e. De fapt, te întorci la mâncarea de bază, ce mâncam noi în copilărie, la bunici. Și cumva în ritm cu ce se găsea. Adică să mănânci proteine și grăsimi naturale, sănătoase, pește, carne, ouă, legume, fructe etc.
Și să încerci să nu mai mănânci la fiecare oră câte ceva, să ciuguli, Gândește-te că și corpul tău are un ritm al lui. Sistemul digestiv are nevoie de pauze.
Pe Ana și deliciile ei culinare le puteți găsi pe paginile ei de Instagram și Facebook.
Sursa foto: arhiva personală a Anei
