-Dacă cineva se bagă în seamă cu tine e pentru că încearcă să îți vândă ceva, ca să aibă din ce să trăiască el și familia lui. Se ține după tine să mergi cu taxiul lui sau să intri la el în magazin să cumperi ceva pentru că are copii de crescut, îmi explică băiatul cu ochii verzi din Hurghada.
Recunosc că atunci când am ieșit afară din resortul de 5 stele am fost cel puțin uimită. Blocuri, case neterminate, mizerie, mașini de poliție la fiecare colț de stradă, vânzători care trag de tine și încearcă să îți vândă orice. Am catalogat repede Egipt drept un teritoriu destul de nesigur, așa cum pare la prima vedere în care tu, ca turist, nu vrei să stai prea mult și îți dorești să te întorci în luxul pe care ți-l ofertă hotelul în care ești cazat.
-Nu-ți fie frică, oamenii de aici sunt prietenoși, nu te atacă și dacă ai vreo problemă te vor ajuta, continuă băiatul cu ochii verzi. Noi, egiptenii suntem la fel de buni și normali ca toți ceilalți oameni, doar că suntem săraci, nu ca europenii. Aici lumea muncește ca să trăiască, mănâncă, doarme și atât. Nu avem vacanțe, nu ne putem cumpăra lucruri noi.
Tresar. Poate că m-am înșelat. Poate că am pus prea repede o etichetă greșită, așa cum fac de multe ori.
-30% dintre egipteni nu au educație, nu știu să citească, să scrie. Bunicii, părinții noștri au trăit în război, într-o vreme în care nu era timp pentru o viață normală. Educația nu a fost importantă mult timp. Oamenii trăiau doar ca să mănânce și să doarmă. Dar avem noroc de vreme bună tot anul, iar Egipt e cea mai bună zonă, suntem în mijlocul pământului.
-Cam care e salariul mediu de aici? întreb.
-De exemplu cel care asigură securitatea hotelului sau băiatul care lucrează la bar câștigă în jur de 100-130 euro pe lună. Știu pe cineva care lucrează într-o bancă, într-o poziție bună și câștigă cam 300 de euro și e foarte fericit. Cei care fac bani aici sunt cei care dețin companii mari și alte afaceri.
Mi se pune un nod în gât.
-Și cât e de exemplu o chirie?
-Eu plătesc 120 euro pe lună , plus alți 10 euro pentru electricitate. Locuiesc împreună cu părinții, iar aici, în Egipt, copiii trebuie să își ajute părinții la bătrânețe. De exemplu, tatăl meu nu mai lucrează de câțiva ani și primește de la stat 60 de euro pe lună, atât. Iar mama nu a lucrat niciodată. Încerc să-i ajut cum pot.
-Femeile nu lucrează aici?
-70% dintre femei nu lucrează. Pentru că asta e mentalitatea aici. Femeia are grijă de casă și de copii și trăiesc din salariul soțului. Bine, dacă ea vrea neapărat să lucreze, asta decide împreună cu soțul ei. Aici familiile au o serie de tradiții și reguli care trebuie respectate.
-Cum ar fi?
-Fata nu pleacă de acasă de la tatăl ei până nu se mărită. Nici femeile nici bărbații nu fac sex înainte de a fi căsătoriți oficial. Pentru că, de exemplu, dacă stau împreună 1 an, fac sex și se despart, va fi f greu pentru ea să găsească un bărbat care să o ia așa. Religia impune ca o femeie să nu facă sex cu mai mulți bărbați.
-Adică atunci când un băiat iese cu o fată ..iese doar la o cafea si atât?
-Da, când iese cu o fată nu poate să o săruțe, primul sărut e la petrecerea de nuntă.
Sunt într-o țară musulmană și știam încă din vizita mea din Senegal că religia lor e foarte strictă.
-Și…se ține cont de regulile astea?
-Da, 90% dintre egipteni țin cont.
-Femeile au aceleași drepturi ca bărbații?
-Nu, pentru că bărbații sunt șefii, ei sunt cei care lucrează, aduc banii acasă.
-Și un bărbat poate să aibă mai multe neveste?
-Da, până la 4, dar nu se mai poartă acum, în anul 2021, să zicem că undeva la 3% dintre bărbați au mai multe neveste.
Aflu și că aici căsătoria e decisă de cele mai multe ori de familia fetei și că de multe ori nu se mărită cu cel pe care ea îl iubește pentru că e tânăr și nu câștigă suficient.
-Dar fetele merg la școală, la facultate?
-Da, merg ca să învețe, să obțină diplome.
– Diplome pe care nu le vor folosi niciodată, gândesc eu cu voce tare. Uite, am tot văzut pe aici o groază de poliție, armată, iar asta mă face să mă gândesc că e nesigur pentru un turist să meargă singur pe aici.
-Nu e nesigur. Sau nu mai puțin sigur decât în oricare alt loc de pe lumea asta. Se întâmplă să fie poliție peste tot pentru că undeva la 5 milioane de persoane lucrează în armată. De fapt, aici totul e controlat de armată, nu de guvern.
-Spune-mi mai mult, devin eu repede curioasă.
-Problema nu e de acum, e de mulți ani, înainte să mă fi născut. Am fost în război mulți ani cu Anglia, Franța, Israel, toți voiau resursele din Egipt. Totul până în 1975 când Egiptul a câștigat războiul cu celelalte țări. Atunci am fi putut avea o viață normală, dar a venit la putere un presedinte, iar el și oamenii lui au furat timp de 30 de ani de la popor.
Auzisem că nu a fost un președinte prea iubit, dar acum auzeam asta din spusele unui băiat de 20 și ceva de ani.
-În 2011 a plecat, au ieșit oamenii în stradă. Acum noul președinte vrea să transforme țara în noul Egipt. Dar totul a devenit mai scump, oamenii au mai multe taxe de plătit. El spune că face asta pentru următorii 20 de ani, deci poate abia copiii mei o să aibă o viață mai bună. Generația mea în schimb, nu s-a născut într-o perioadă prea bună. Oricum, mentalitatea oamenilor de aici a început să se schimbe de când influența social media a devenit atât de mare, încearcă să se uite cum trăiesc alte popoare și să-i imite. Pentru că oamenii aici nu călătoresc și nu au cultură sau cunoștințe despre multe lucruri. Egiptenii au început să-și schimbe stilul, hainele, educația a început să fie importantă de acum vreo 12 ani.
-Dar de ce nu pot egiptenii să călătorească?
-Doar cei bogați poți să călătorească. Ceilalți, nu. Oamenii obișnuiți nu pot să călătorească din cauza banilor, viza, pașaportului care se obțin foarte greu. De exemplu, ca bărbat trebuie să faci armata ca să poți să obții pașaport, iar apoi viza o primești foarte greu. Iar femeile nu pot să călătorească singure. Oricum ca să înțelegi Egiptul trebuie să trăiești aici. Iar Hurghada, nu e adevăratul Egipt. E un oraș turistic, aici sunt foarte mulți europeni care trăiesc. Vin cu banii din Europa, își deschid business-uri, își cumpără mașini, apartamente, merg seara la bar și se bucură de vremea bună, pentru ei e ieftină viața aici.
-Și tu, îți dorești să pleci din Egipt?
-Vreau o viață mai bună, dar asta nu înseamnă doar să adun bani. Îmi doresc cel mai mult să călătoresc, să pot să mă urc în avion oricând.
Realizez că a călători este un drept de care mulți oameni din lumea asta nu se bucură.
La fel ca și în Senegal, îmi dau seama că și aici există același miraj al Europei și a ideii de libertate pe care o vinde.
-Singura problemă în Europa e vremea. Și asta îi face probabil pe oameni să fie reci din interior.
Zâmbesc.
-E ok și viața mea aici, iubesc jobul pe care-l am, dar îmi doresc foarte mult măcar să pot să călătoresc.
Jobul lui e în turism și interacționează zilnic cu zeci de turiști. Probabil că își imaginează fiecare țară din poveștile turiștilor. Nu știu dacă băiatul cu ochi verzi își dă seama de libertatea pe care o aici, prin jobul pe care-l face, spre deosebire de un job plictisitor dintr-un birou strâmt într-o corporație din Europa. Ce știu în schimb e că dacă îți dorești ceva mult de tot, în viață ți se îndeplinește, așa cum sper ca într-o zi să se îndeplinească și visul lui.
sursa foto: Marian Craciun, TheTrends.ro
