Pe data de 12 aprilie in intreaga lume se celebreaza arta; arta privita pe indelete si cu rabadare. Conceptul Slow Art este urmatorul: in aceasta zi, oamenii de peste tot din lume viziteaza muzee ori galerii de arta si privesc 5 opere de arta atent selectate, alocand un timp de 10 minute fiecarei lucrari in parte; la finalul celor 50 de minute se intalnesc cu totii la masa pentru a discuta referitor la experienta la care au luat parte si impactul avut asupra fiecaruia dintre ei. Acest concept reprezinta o terapie, o modalitate de relaxare, o meditatie. Ne aflam intr-un secol al vitezei, in care fiecare lucru este facut in graba, fapt ce ne sporeste starea de stres si anxietate. Acest concept, de Slow Art, se bazeaza pe ideea de a face lucrurile cat mai incet, de a fi in contact cu noi insine, la care se adauga faptul ca arta, deci frumosul, ne ofera starea de bine si de armonie de care avem nevoie; caci atunci cand privesti incet un tablou, descoperi cate putin din tine. Anul acesta in Romania, prin intermediul proiectului „27 de ragazuri” am sarbatorit Slow Day Art in Bucuresti in cadrul muzeului Theodor Aman; un muzeu care s-a restaurat de curand si care isi are portile deschise; un muzeu cu o poveste si cu galerii care merita descoperite; timp de 50 de minute, am admirat 5 opere de arta (printre care tablourile: „Natura moarta-Liliacul”, „Cirese”, „Baia turceasca”, toate opere ale lui Theodor Aman) intr-un mod diferit fata de cum am facut-o pana acum: am privit fiecare opera de arta incet; am incercat sa fiu in contact cu gandurile, sentimentele transmise de catre tablouri si am examinat fiecare detaliu al picturii, pentru a vedea ce imi comunica lucrarea; iar atunci cand mintea imi fugea in alta parte, ma reconcentram asupra tabloului. Personal, a fost o experienta placuta si cu totul noua; daca pana acum vizionam galerii intregi fara sa aloc mai mult de 30 de secunde unui tablou, aceasta experienta m-a facut sa-mi acord mie un ragaz intr-o frumoasa zi de sambata.
Ana Mircea, Pastry Chef: “Atunci când fac prăjituri, mă inspiră ciclicitatea anotimpurilor și a vieții.”
Dulciurile sunt plăcerea mea (ne)vinovată. În urmă cu câțiva ani am luat parte la un eveniment unde am mâncat niște prăjituri extraordinare. Ce m-a atras în primul rând a fost aspectul lor – arătau ca