Am luat parte la un nou ragaz si o noua poveste in cadrul evenimentului “27 de ragazuri” – atelierul ”Papusi din Panusi”. In curtea Casei de pe Chei, la o sezatoare, adunati in fata unei mese, am ascultat si am privit cum se prelucreaza panusa (foile in care este invelit stiuletele de porumb) si ce obiecte minunate ies din mainile mestesugarilor.
Povestea incepe asa: Prin anii ‘40 a poposit in satul Dumitreni (judet Mures) un mester mare din Ungaria. Preotul satului, vazandu-i talentul, a facut sfat mare si i-a chemat pe toti locuitorii satului, de la mic, la mare, in caminul cultural, ca sa vada iscusinta mestesugarului. Acesta i-a instruit pe localnici in arta prelucrarii panusii. I-a invatat sa realizeze cosuri pentru cumparaturi, pentru paine, oale, scaune sau diverse obiecte de artizanat din care, cu timpul, locuitorii si-au asigurat un venit. Munca a devenit repede placuta pentru sateni, pentru ca in fiecare seara organizau cate o sezatoare, si, in timp ce impleteau panusa, varstnicii povesteau copiilor intamplari pe care le-au trait in timpul razboiului. Isi aminteste cu drag de aceste vremuri domnul Bálint Árpád, cel care ne-a povestit despre originile acestui mestesug si care ne-a aratat cum sa impletim flori din panusi. Domnul Bálint ne-a explicat ca procesul nu e unul simplu, dar devine placut atunci cand il faci cu drag: in fiecare toamna, dupa ce se culege porumbul, se separa panusile si se pun la uscat, apoi se pun in hambar si se trateaza cu sulf, ca la final sa se depoziteze intr-un loc aerisit.
Langa domnul Bálint, se afla sotia sa, doamna Júlia Bálint, care se ocupa de lucrurile delicate: de confectionarea papusilor si a altor ornamente lucrate cu migala si maiestrie. Cu rabdare, ne-a ajutat si pe noi, cei prezenti la eveniment sa realizam o papusa ca pe vremuri… aidoma cu papusile cu care in trecut se jucau copiii.
A fost un ragaz binemeritat, cu noi povesti frumoase si oameni frumosi.
