Saptamana aceasta, 10-16 septembrie, s-a desfasurat Maratonul Teatrului Independent, Bucharest Fringe, editia a doua. Un maraton in adevaratul sens al cuvintelor: 7 zile, 43 de spectacole si 11 spatii de joc. Iubitorii de cultura au putut astfel alege dintr-o gama larga de piese de teatru ce s-au desfasurat in fiecare seara.
Am fost la teatru, am vazut cateva piese si mi-au placut. Atat locatiile cat si piesele. Cel mai mult mi-a placut faptul ca am vazut actori tineri si talentati si un public pe masura, la fel de tanar si entuziasmat. Am fost surprinsa sa vad ca in zilele noastre teatrul, si in special teatrul independent, se cauta, ca tinerii in loc sa aleaga sa iasa la terasa sau la bar aleg sa mearga la o piesa de teatru. Spatiile de joc au fost multe dintre ele aparte. Scenele mari, lojele clasice au fost inlocuite cu cadre mult mai intime: de la spatiul primitor al unei sufragerii deschise in care intri, te descalti, te asezi pe o perna, ti se serveste un ceai cald, pana la spatii in care se creaza amtosfera identica cu cea a unei iesiri la un bar cu prietenii.
Tonul pieselor a oscilat de la comedie la monodrama, de la improvizatii, pana la teatru-dans. Multe dintre piese au avut subiecte indraznete, fiind abordate si teme tabu, dar tinerii actori le-au facut de fiecare data accesibile publicului, fapt demonstrat de salile arhipline din fiecare seara.
Imi doresc ca astfel de evenimente sa aiba loc cat mai des atat in Bucuresti, cat si in alte orase din tara, pentru ca, probabil, cultura este singurul lucru care mai poate salva societatea de azi.
Sursa foto: http://www.liternet.ro/
