– Ești un overthinker, mi-a spus Mădălina Constantin, în pauza de socializare din cadrul evenimentului la care am luat parte.
Câteva secunde am rămas fără replică. Eu știam despre mine că analizez lucrurile mult prea mult, că le disec, că le întorc pe toate părțile, dar m-a surprins că cineva și-a dat seama de asta după o discuție de doar câteva minute.
Acum câteva luni am luat parte la un eveniment, în care unul dintre speakeri a vorbit despre neurofeedback și rolul lui, de autoreglare a creierului. Practic, e vorba de un antrenament neuronal care are printre beneficii îmbunătățirea somnului, reducerea nivelului de stres, creșterea performanței cognitive, sporirea capacității de concentrare și atenție. În plus, au fost demonstrate rezultate foarte bune în tulburările cognitive de tip ADHD, depresii sau Alzheimer.
Mădălina mi-a oferit o invitație la o sesiune de neurofeedback la Neurominder – un hub pentru antrenare neuronală, comunicare și echilibru emoțional – pe care l-a înființat în urmă cu câțiva ani.
Am fost să testez neurofeedback-ul și, bineînțeles, să aflu mai multe despre acest proces. Când am intrat în cabinetul Neurominder, deși mă aflam fix în centrul capitalei, am avut senzația că am ajuns într-un mic templu din Asia: ceșcuțe din porțelan, un dreamcatcher și o mulțime de plante în ghivece tot din porțelan. Cadrul perfect pentru o relaxare totală.
Așa cum bănuisem în momentul în care mi-a spus că sunt un overthinker, Mădălina Constantin studiază și cercetează aplicat de foarte mulți ani în domeniul psihologic, sociologic și al neuroștiințelor; dar nu în terapie, ci în zona psihopedagogică, pentru că îi place mai mult să-i educe pe ceilalți spre cum să-și îmbunătățească starea.
Primul pas al procesului de neurofeedback presupune o evaluare preliminară, care constă în completarea unui chestionar, cu scopul de a identifica principale obstacole care împiedică creierul să funcționeze eficient. Apoi începe sesiunea propriu-zisă de antrenament neuronal, care durează aproximativ 30 de minute, timp în care creierul primește feedback legat de performanța sa prin intermediul stimulilor video, audio și tactili; astfel, se autoreglează. Procesul este simplu și non-invaziv: Mădălina mi-a lipit câțiva plasturi pe cap și m-a invitat să privesc la un monitor pe care rulau diferite imagini, în timp ce ascultam muzică în căști și cu o pernă asemănătoare cu cea de masaj în brațe. Tehnologia oferă creierului o „oglindă” cu ajutorul căreia își reglează singur funcționarea.
Pe baza informațiilor primite în calculator, Madălina a realizat o interpretare a undelor cerebrale (Alpha, Beta, Gamma, Theta, Delta) pentru că, așa cum mi-a povestit, acestea sunt în mare parte responsabile de stările pe care le avem. Fiecare undă cerebrală indică o anumită stare și orice decalaj arată o anumită disfuncționalitate a corpului și a planului mental.
Am aflat despre mine că, deși dorm foarte mult, corpul meu nu se odihnește suficient în timpul somnului, ceea ce poate conduce la un declin cognitiv, ca de exemplu scăderea puterii de concentrare ori incapacitatea de a memora.
Cei mai mulți dintre adulții care vin la Neurominder au probleme cu somnul. Neurofeedback-ul lucrează la reglarea undelor cerebrale. Începem primele sesiuni cu ce e prioritar – somnul- pentru că având un somn odihnitor poți să ai ulterior și claritate mentală, poți să-ți planifici mai bine ziua. În ședințele următoare neurofeedback-ul va lucra pe focusare, pe creșterea performanței cognitive etc., mi-a explicat Mădălina.
Tot în urma acestei sesiuni am aflat că mai degrabă intelectualizez emoțiile, decât să le simt și că nu știu să mă relaxez.
Suprastimularea zonei mentale este foarte frecventă astăzi. Pentru că asta cere societatea de la noi în ziua de azi, așa ne arătăm valoarea, făcând tot timpul ceva. Asta e societatea, nu avem cum să trișăm. În plus, trăim în era stimulilor viziuali, virtuali și auditivi. În fiecare secundă noi primim extrem de mulți stimuli pe care nu-i prelucrăm conștient. Uneori creierul face față, alteori nu, iar atunci avem răbufniri emoționale sau mentale. Neurofeedback-ul lucrează la partea subconștientă, iar beneficiile se văd în plan conștient. Spre exemplu, un copil cu ADHD are un creier suprastimulat. Prin neurofeedback, zonele care sunt slab stimulate sunt încurajate să reacționeze, iar zonele care sunt suprastimulate, sunt descurajate. Și atunci creierul se echilibrează. Descurajarea nu se face prin pedeapsă, se face prin ignorare, iar atunci când creierul răspunde oportun la sarcina pe care o are de îndeplinit, e recompensat. Din punct de vedere chimic înseamnă eliberarea de dopamină, care face bine atât creierului, cât și corpului. Ne dă starea de bine.
Pe lângă planul de antrenament neuronal pe care-l propune, Mădălina își dorește ca acesta să fie implementat și la nivel conștient, așa că vine cu o serie exerciții diferite pentru fiecare client.
La mine a observat o slabă utilizare a mușchilor oculari. Mi-a explicat că mișcările oculare sunt foarte importante atât pentru creier, care primește informații despre mediul înconjurător, își dă seama unde se află, cât și pentru corp, care se ancorează în spațiu, drept care mi-a oferit un set de exerciții oculare.
O poveste personală, care a început acum mai bine de 10 ani a determinat-o pe Mădălina să se îndrepte spre neurofeedback – momentul în care tatăl ei a fost diagnosticat cu Alzheimer, o boală neurodegenerativă pentru care la ora actuală nu există un leac. Atunci a fost momentul în care ea a conștientizat cu adevărat că cel care ne menține calitatea vieții este creierul; că dacă s-a defectat, pierzi efectiv contactul cu bucuria vieții.
Asta a determinat-o să se apropie de zona de știință aplicată și demonstrată. Se vorbea și pe atunci despre neuroplasticitate, dar nu la fel de mult ca astăzi, când multe studii realizate pe eșantioane mari, pe o perioadă de peste 70 de ani, demonstrează că la orice vârstă se pot crea noi neuroni și căi neuronale. Studiind cele mai noi cercetări realizate în America, a ajuns să descopere neurofeedback-ul. Comunitatea la care Mădălina e afiliată avea la acel moment sediul în California, iar în prezent au sediul în Germania. Discutând cu ei, a fost direcționată către un profesor universitar psihoterapeut român de la Universitatea din București, loc unde se realizează studii în neurofeedback. În 2019 a obținut certificarea și tot atunci a avut loc primul training al neuroterapeuților din România. De atunci și până astăzi sunt în total o comunitate de 113 membri, toți din domeniul psihologic și kinetoterapeutic.
Ce a încercat să facă cu tatăl ei și a reușit este să încetinească declinul capacităților cognitive.Totodată, neurofeedback-ul e extrem de benefic pe partea de calm emoțional, iar a echilibra emoțional este esențial în Alzheimer. E o afecțiune care provoacă multă furie; este afectat prefrontalul – zona care are legătură cu planificarea, organizarea, memoria, dar și zona filtru pentru emoții. Neurofeedback-ul ajută la încetinirea bolii și la diminuarea stărilor emoționale negative foarte puternice.
Mădălina s-a îndreptat către neurofeedback odată cu tatăl ei și a doua oară cu fiul ei.
În 2019 băiețelul ei a intrat la școală, iar adaptarea într-un mediu nou nu a fost așa cum și-a imaginat. Emoțional, nu s-a integrat absolut deloc. Creierul lui nu fusese expus până atunci la situații tensionate, la agresivitate verbală, drept care a intrat într-o anxietate școlară și o izolare socială. Răspundea cerințelor școlare, dar în rest nu socializa cu nimeni, nu-și făcuse niciun prieten, deși el era o persoană foarte sociabilă. În urma testelor de cogniție efectuate a reieșit că este că are o inteligență peste medie. Doar că inteligența superioară vine la pachet la nivel emoțional cu foarte multe provocări. A ține în echilibru cognitivul cu emoționalul e o sarcină foarte grea pentru creier. Deși era în avans față de colegii lui la materiile școlare, pe plan emoțional se destabiliza foarte ușor.
Pentru Mădălina a fost atunci un motiv de a aprofunda și mai mult neurofeedback-ul. A început cu fiul ei procesul de reglare emoțională.
Creierul nu înseamnă doar inteligență, înseamnă și foarte multă parte emoțională. Am început protocolul de antrenare neuronală pe el, să văd ce face un creier care e așa, al cărui mental și emoțional oscilează. Când e pasionat de ceva, își depune toată energia mentală, dar depunându-și acolo toată energia, emoționalul e afectat. Și vezi că mental gândește ca un adult, dar emoțional se comportă ca un copil de 5 ani. Odată cu anxietatea școlară a dezvoltat și o anxietate alimentară, mânca doar anumite alimente. Pe la a patra ședință deja era curios să încerce alte mâncăruri și amestecuri. La partea emoțională neurofeedback-ul a ajutat foarte mult. A diminuat mult reacțiile impulsive, nu-și mai pierdea răbdarea când ceva nu-i ieșea, vorbea despre ce-l necăjea, identifica mai ușor starea prin care trecea și așa s-a produs echilibrarea. Neurofeedback-ul lucrează pe zone care sunt responsabile de felul în care gestionăm emoțiile.
În urma acestei experiențe Mădălina a introdus la Neurominder servicii de consiliere pentru părinți și programe de integrare pentru copiii care nu-și mai doresc să meargă la grădiniță/școală sau au diverse tulburări. A ținut că grupurile să fie mici, de maximum 6 persoane, ca să le ofere capacitatea de a se expune cât mai mult. Organizează astfel de întâlniri și pentru grupuri de copii preadolescenți, un segment care este mult prea puțin băgat în seamă.
Sunt aplecată mai mult pe zona copiilor și pentru că e o vârstă la care noi ne formăm o mare parte din informațiile cognitive, emoționale și afective, iar experiențele astea ne însoțesc pe parcursul vieții. Și dacă de la o vârstă mică copiii sunt învățați sau ghidați pe zona asta de autoreglare emoțională, cognitivă și afectivă, atunci au șanse să se adapteze mai bine la societate și la toate schimbările. Copiii învață prin repetiție, iar neurofeedback-ul se bazează pe repetiție. Studiile au arătat că un creier antrenat în 20 de ședințe creează un nou model de funcționare.
Deficiențe versus tulburările cognitive
Eu nu spun deficiențe, ci tulburări cognitive. Mi se pare că termenul ăsta, „tulburare”, e dintr-o zonă de compasiune și empatie. Fiecare persoană se naște cu un potențial al ei. Cine a hotărât la un moment dat, că aia e eticheta, că trebuie să te încadrezi în niște tipare? Iar dacă nu te încadrezi, ești într-un fel sau altul. Cu toții suntem supuși de-a lungul anilor unor experiențe și poate că atunci nu avem mecanismele sau oamenii care să ne ajute, să ne susțină, iar drept urmare, intrăm într-o stare mai tulbure. Nu înseamnă că starea e permanentă. La fel se întâmplă când arunci o piatră în apă – la început apa se tulbură, apoi se așază. Trebuie doar să ai răbdare, să lași timpul să treacă. Doar că noi în ultimii ani nu ne mai dăm voie să se așeze o informație, o experiență, nu avem timp pentru asta.
Neurofeedback-ul e un context în care se creează legături dintre minte și corp. Lucrează cu potențialul, cu modul de funcționare al fiecăruia dintre noi. Dar munca e a ta. Tu trebuie să te deplasezi aici, să-ți aduci creierul la antrenament și trebuie să devii conștient de ceea ce simți. În lumea asta corpul e deconectat de minte și invers. E important echilibrul, iar asta se realizează prin neurofeedback.
De la Mădălina am aflat că neurofeedback-ul se folosește și în recuperarea după accidente vasculare cerebrale, atunci când pacienții rămân cu deficiențe la nivelul mușchilor faciali sau atunci când le este afectată aria limbajului. În completare cu un plan de recuperare fiziologică, neurofeedback-ul are rolul de a reface legătura dintre neuroni, recuperarea fiind mult mai rapidă.
Neurofeedback-ul ajută în depresie și anxietate, echilibrând creierul, iar combinat cu o altă terapie clasică (ca de exemplu, psihoterapia), rezultatele sunt mult mai bune.
Se folosește și în cazul dependențelor, întrucât neurofeedback-ul are rolul de a echilibra creierul inclusiv la nivelul compușilor chimici.
Beneficii pot apărea și în cazul durerilor de spate, de cap ori alergii. Nu în ultimul rând, neurofeedback-ul ajută la îmbunătățirea stării generale a corpului. Creierul liniștit performează mai bine, reacționează mai bine și eliberează în corp hormonii neurotransmițătorii responsabili care ne dau starea de echilibru.
În SUA neurofeedback-ul se folosește ca terapie complementară în cazul bolnavilor de cancer, atunci când sistemele nervos și imunitar sunt afectate în urma chimioterapiei. Tot în SUA neurofeedback-ul este recunoscut ca dispozitiv medical și recomandat în programele de reabilitare, iar în multe țări din Europa e recunoscut ca o metodă medicală complementară, decontată de stat. La noi în țară, la Sibiu, se află primul spital de stat care a achiziționat un aparat de neurofeedback, al cărui protocol se aplică pe cazurile complicate din secția de psihiatrie.
Planuri de viitor pentru Neurominder
Neurofeedback-ul este o metodă de terapie a viitorului. Vreau să-l promovez mai mult în mediul academic și educațional și să fac ceva concret. Dacă, de exemplu, într-o clasă de elevi avem de-a face cu un copil mai agresiv sau un copil care are o tulburare din spectrul ADHD, decât să-l pedepsești pe el sau pe familia lui exmatriculându-l (pentru că a izola pe cineva care are anumite tulburări nu e o soluție pe termen lung), poți să-i oferi printr-un program susținut de Guvern accesul la o metodă de terapie. Iar neurofeedback-ul, în cazul acestei tulburări, dă rezultate foarte bune. E motivul pentru care, în Germania, în cazul ADHD medicii psihiatri nu mai recomandă pastilele, ci neurofeedback-ul.
Așa cum spune despre ea, Mădălina activează cu încredere în acest domeniu; uneori cu dezamăgiri, dar nu profesionale, ci mai degrabă antreprenoriale: Mintea când lucrează pe partea antreprenorială are multe de pus cap la cap. Dar îmi aduce foarte multă satisfacție personală. Mi se pare că asta e menirea mea, e așa, ca o aliniere și drumul a fost cel lucrat și testat. Nu a venit ca o necesitate a unei profesii și asta, pe de altă parte, mă liniștește foarte mult. Am în desfăsurare câteva ipoteze de cercetare, dar fac parte și din grupuri de cercetare internaționale cu privire la beneficiile neurofeedback-ului pentru mai multe simptomatologii, inclusiv cele din perioada menopauzei.
Fac lucrul ăsta pentru că știu ce îmbunătățiri poate să aducă în viața oamenilor care se confruntă uneori cu situații care par fără nicio ieșire.
„E timpul să privim creierul ca un organ care are nevoie de îngrijire la fel ca orice alt organ al corpului.” – Mădălina Constantin
Surse foto: arhiva personală a Mădălinei
