La multi ani, draga Romanie!

Recunoastem sau nu, cu totii ne-am nascut si am crescut in aceasta tara si formam poporul sau. Am ajuns insa, ca atunci cand vorbim de acest popor, sa ne includem sau sa ne excludem din context, in functie de situatia favorabila ori mai putin favorabila in care este pusa acesta natie. Spre exemplu, cand un gimnast obtine o medalie olimpica, ne mandrim cu asta, dar cand nu obtinem includerea in spatul Schengen aratam cu degetul si spunem ei sunt de vina. Cand ne plimbam prin locurile minunate din Tara Fagarasului si nu numai, trimitem poze prietenilor din strainatate ca sa ne mandrim cu frumusetile patriei, dar cand ramanem blocati in trafic dam vina pe autoritatile care ne-au furat banii de autostrazi. Atunci cand vine sarbatoarea Craciunului ne refugiem la bunici, la tara, unde se pastreaza adevaratele traditii care ne fac sa ne simtim cu adevarat fericiti si mandrii ca le avem, in comparatie cu alte popoare unde sarbatorile au devenit doar prilej de marketing, dar cand vine momentul sa luam cadouri de sarbatori celor dragi, ne uitam la salarii si dam vina pe ei, pe cei din conducere…

Cu bune, cu rele, avem o tara frumoasa, cu traditii si care se va indrepta in diectia pe care noi i-o dam… avem romani frumosi care ne fac mandri si avem si romani care ne fac tara de ras . Cineva spunea ca, in urma unui recensamant la care a luat parte si in urma interactiunii cu fiecare roman din casa sa, a ajuns la o concluzie: ca romanul, luat individual este un om adevarat, care are aspiratii si idealuri frumoase…insa cand ii pui pe romani laolalta, cand devin un tot, ceva nu mai functioneaza, se strica. Cred ca ne-am pierdut simtul unitatii, al ajutorarii reciproce pe care il aveau inaintasii nostri, fiecare roman ingrijindu-se sa-i fie doar lui bine, lui si familiei lui… Am uitat de stramosii nostri care si-au dat viata pentru tara asta ca se ne fie bine noua, uramasilor si care nu au actionat egotic, asa cum facem noi astazi. Un paragraf dintr-o marturisire a martiriului Petre Tutea, asa cum vede el Romania si statutul de roman rezuma viziunea inaintasilor nostri asupra tarii si a indatorii de a fi roman: „Eu, cultural, sunt un european, dar fundamentul spiritual e de ţaran din Muscel. La închisoare, grija mea a fost sa nu fac neamul românesc de râs. Şi toţi din generaţia mea au simţit aceasta grija. Daca ma schingiuiau ca sa marturisesc ca sunt tâmpit, nu ma interesa, dar daca era ca sa nu mai fac pe românul, ma lasam schingiuit pâna la moarte. Eu nu ştiu daca vom fi apreciaţi pentru ceea ce am facut; important e ca n-am facut-o niciodata doar declarativ, ci ca am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate sa ajungi sa suferi pentru un ideal în mod fizic.”

Haideti sa avem grija de sufletul romanesc si de bogatiile acestei tari si, inainte de a fi europeni haideti sa fim romani!


[CZ1]andrin

Spune-le și prietenilor tăi:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Spune-le și prietenilor tăi:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Spune-mi părerea ta

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest formular colecteaza numele, e-mailul si continutul dvs. pentru a putea urmari comentariile introduse pe site. Pentru mai multe informatii, verificati politica noastra de confidentialitate, unde veti primi mai multe informatii despre unde, cum si de ce stocam datele dvs.