Generatia fara nume

Am in minte o intrebare care nu mi-a dat pace zilele astea. Ma tot intreb, cum se va numi generatia noastra, a romanilor, a celor care avem acum 20-30 de ani? Care este idealul pentru care luptam si pe care il transmitem mai departe?
Suntem o generatie care vrea totul de-a gata, care nu mai stie ce inseamna sacrificiu. O generatie care dupa terminarea studiilor, crede ca i se cuvine masina din parcarea tatalui, vacante exotice, un job lejer si banos sau ultima colectie de pantofi din mall.
Suntem o generatie fara repere, care vrea sa traiasca precum cei din Occident, dar care nu este dispusa sa munceasca la fel de mult ca cei de acolo.
Suntem o generatie care a fost invatata sa se îmbete cu iluzii occidentale si sa fuga peste hotare, pierzandu-si identitatea.
Suntem o generatie care a ramas cel mult cu amintirile din copilaria de poveste de la tara, cand, desi isi imparteau jucariile cu ceilalti copii si se murdareau in noroi, erau cei mai fericiti.
Suntem o generatie ai carei parinti, constransi in comunism sa nu-si declare religia, acum, eliberati, cauta relatia cu divinitatea: cei intelectuali cauta un Dumnezeu rational, pe care doresc sa-L simta si nu pot, in timp ce altii isi cladesc propriile religii, dupa diverse influente orientale, declarand ca asta e “adevarul” lor.
Suntem o generatie care nu mai are modele de urmat si care la randul ei nu mai are de oferit urmasilor alte repere.
Daca am citi putin din vietile martirilor, daca am intelege faptul ca altii si-au dat viata ca sa ne fie noua bine si sa fim liberi, daca am cauta acel “Unic Adevar”, daca fiecare dintre noi ar face cate putin pentru el si pentru cei de langa el, poate ca am avea sansa sa-i dam o denumire generatiei noastre; o denumire frumoasa cu care sa se mandreasca urmasii nostri.
Si totusi…
Sursa foto: pixabay.com