Din categoria piese de teatru pe care nu trebuie sa le ratezi: „Oscar si Tanti Roz”

„Sa traiesti intr-o zi cat altii in 10 ani”… ar putea fi o fraza dintr-un basm, dar este povestea vietii lui Oscar, un copil in varsta de 9 ani, bolnav de cancer, internat in spital si care invata sa traiasca in cele 12 zile ramase ale vietii lui cati altii intr-un secol. Transformarea are loc atunci cand Tanti Roz, infirmiera, ii spune lui Oscar sa-i scrie lui Dumnezeu in fiecare zi o scrisoare si sa-i ceara cate ceva. Cu toate ca la inceput respinge ideea de Dumnezeu, caci el a invatat de la parinti mai degraba sa creada in Mos Craciun decat in Dumnezeu, ca sa-i faca pe plac lui Tanti Roz, ii scrie o prima scrisoare in care il roaga sa se faca bine.

Oscar si tanti Roz

„- Dar de ce zici ca ar trebui sa-i scriu lui Dumnezeu? – Ca sa te simti mai putin singur. – Pai cum sa ma simt mai putin singur cu cineva care nici macar nu exista? – Fa-l tu sa existe. (…) – De fiecare data cand ai sa crezi in el, o sa existe un pic mai mult. Si daca te tii tare, afla de la mine, o sa existe chiar de-adevaratelea. Si asta o sa-ti faca bine.”

In fiecare zi baiatul traieste din plin. In urmatoarele 3 zile cunoaste dragostea, se indragosteste de Peggy Blue – o fata din spital bolnava („atunci cand te apropii de ea, e ca si cum ai patrunde intr-o capela”), se casatoreste cu ea, ajungand simbolic la varsta de 30 ani. In zilele urmatoare cunoaste maturizarea, suferinta din dragoste, gaseste prietenia – cu Bacon, colegul de spital, apoi pierde si prietenia (si Bacon o iubeste pe Peggy Blue)…ca intr-un final sa cunoasca iertarea, puterea adevaratei prietenii si a dragostei. In tot acest timp ii fiecare zi ii scrie o scrisoare lui Dumnezeu in care ii povesteste cum a decurs ziua, ii cere cate ceva, un dialog deschis cu Dumnezeu in care treptat, Oscar se descopera pe sine. Vine Craciunul, moment in care e randul lui Oscar, ajuns la 50 de ani sa-i faca un cadou lui Dumnezeu, de ziua Lui: sa se impace cu parintii care l-au lasat singur la spital. Zilele trec si baiatul ajunge la 70, 90 de ani, intelege cum Dumnezeu, spre deosebire de oameni, nu se odihneste niciodata si munceste încontinuu… iar la 120 de ani, fara a deranja pe nimeni, Oscar invata sa moara singur fara frica (asa cum l-a invatat Tanti Roz), avand inscriptionat pe placuta patului de spital: „Numai Dumnezeu are dreptul sa ma trezeasca.”

Daca Tanti Roz l-a ajutat pe Oscar sa-l descopere pe Dumnezeu, sau dimpotriva, Oscar, prin iubirea de care a dat dovada a ajutat-o pe Tanti Roz sa-l regaseasca, este o intrebare cu care plecam acasa. Finalul piesei ne ingaduie un moment de reflectie: in orice moment al vietii poti sa traiesti cu adevarat, poti sa o iei de la capat ”Priveste lumea in fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru prima oara.”

Actorii in lacrimi, spectatorii de asemenea, cade cortina, aplauzele curg si-ti dai seama cata nevoie era de o astfel de piesa in zilele noastre.

Sursa foto: revistaflacara.ro

Spune-le și prietenilor tăi:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Spune-le și prietenilor tăi:

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Spune-mi părerea ta

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest formular colecteaza numele, e-mailul si continutul dvs. pentru a putea urmari comentariile introduse pe site. Pentru mai multe informatii, verificati politica noastra de confidentialitate, unde veti primi mai multe informatii despre unde, cum si de ce stocam datele dvs.