De ce unii dintre noi se nasc în contexte favorabile și alții în contexte total nefavorabile? De ce unii trec în viață prin încercări mai grele decât alții? De ce unii au totul și alții nimic? sunt întrebări pe care mi le-am pus adesea, și la care primesc acum, în sfârșit, un răspuns.
Viața e făcută să o trăiești, nu să stai să o judeci, că de ce mie mi se întâmplă asta, că de ce ție ți se întâmplă ailaltă… Viața fiecăruia poate fi un exemplu din care să ne inspirăm, dar niciodată viața ta nu se compară cu a mea, îmi spune într-o discuție Dan Bujor, terapeut în masajul cu bambus.
Fără îndoială că viața lui e menită să fie un exemplu și o sursă de inspirație pentru fiecare dintre noi. Lui Dan i-a murit tatăl atunci când era mic, iar la 12 ani a fost abandonat de mamă într-un orfelinat. Eram în anii 90 și acolo era legea junglei, îmi povestește, explicându-mi cum copiii mai mari dețineau puterea și singura șansă de a supraviețui acelui sistem era să te supui regulilor lor, care nu erau deloc ușoare. Așa că de multe ori Dan a preferat strada, în locul orfelinatului.
Îmi plăcea de mic să muncesc, aveam strada mea acolo, în Brăila. Chiuleam de la ore și spălam mașini, dădeam cu mătura, făceam diverse cumpărături, oamenii mă chemau să-i ajut, iar la final primeam și niște bani. Am fost la școală doar până în clasa a IX-a.
Avea mulți colegi cărora nu le plăcea să muncească și se ocupau cu tot felul de furtișaguri, de la cartofi și pepeni, până la biciclete. Atunci când a crescut, Dan s-a aflat în situația în care fie se apuca și el de furat (trebuia să se supună acelorași reguli ale sistemului), fie părăsea definitiv mediu. Și-a dat singur seama că anturajul ăsta nu e în regulă, așa că la 19 ani a decis să plece în armată.
Am plecat în armată la Vatra Dornei, la cerere, fără să mă cheme cineva. Armata m-a disciplinat, m-a învățat ce înseamnă să te supui unor reguli și m-a făcut să fiu mult mai stăpân pe mine, pe emoții. Dar și acolo am plâns. La ceremonia de depunere a jurământului nu a venit nimeni la mine. Am plâns pentru că eram singur, dintr-o mie de soldați, care aveau familiile prezente. Dar a trecut. Mereu rămâne speranța aia, că mâine va fi mai bine.
În al doilea an de armată a fost detașat în București, s-a îndrăgostit și s-a căsătorit. Era pentru prima dată când învăța ce înseamnă să primești și să dăruiești iubire. Însă soarta i-a fost potrivnică și de data asta. La doar câțiva ani distanță, se afla iar pe marginea prăpastiei – divorțase, lucra ca zidar, iar într-o seară s-a gândit chiar să-și ia viața, nu mai vedea nicio speranță.
În 2010 am vrut să-mi iau viața, dar nu am făcut-o, nu m-a lăsat conștiința, soarta a decis să mă mai nasc o dată.
Cursul vieții i s-a schimbat definitiv în momentul în care și-a descoperit menirea, masajul cu bambus, căruia i-a dedicat ani și ani de perfecționare și inovație, ajungând să fie de departe cel mai bun în domeniul lui.
În 2018 a trecut însă printr-o nouă încercare – a fost diagnosticat cu cancer de tiroidă. Dată fiind toată experiența lui de viață de până atunci, operațiile și tratamentele cu iod radioactiv au fost pentru el niște provocări pe care le-a întâmpinat cu mult curaj, dar mai ales cu calm și seninătate.
Acum Dan deține centrul Dan Bujor Bamboo Massage, un salon pe două etaje, într-o clădire dintr-o zonă de lux a capitalei, are 7 angajați și multe planuri de extindere a business-ului, chiar și în America. Cu ajutorul celor 6 bețe de bambus de grosimi diferite remodelează non-invaziv corpul clientelor: elimină celulita și toxinele, topește grăsimile, regenerează pielea, îmbunătățește circulația, relaxează mușchii și asigură un somn mai bun. Pe lângă masajul cu bambus centrul oferă și alte servicii de masaj – de la cel de recuperare până la cel anti-aging.
Povestea ta e demnă de un roman, dar hai să o luăm cu începutul. Cum a apărut pasiunea pentru masaj?
În armată am descoperit că mă pricep și că îmi place. Dintr-o mie de soldați, eu am fost ales să-i fac masaj unui cadru militar important. Am făcut masajul fără să știu tehnica și comandantul s-a simțit foarte bine. Pur și simplu, mi-a dat Dumnezeu acest har. Consider că toți primim câte un har.
După ce am terminat armata m-am angajat pe un șantier – căram săci, dădeam la lopată – dar în paralel am urmat și cursuri de masaj, care au durat 1 an și jumătate. Profesorii mă întrebau dacă cineva din neamul meu se ocupă cu asta, pentru că prindeam foarte repede ce-mi arătau. Așa am câștigat mai multă încredere în mine.
Dar cum ai ajuns să faci masaj cu bețe de bambus?
Am văzut la un chinez pe plajă, în 2010, că făcea masaj cu bambus, cel clasic. Mi s-a părut interesant și am zis să încerc și eu. Cobaiul a fost iubita mea de atunci, soția mea de astăzi, pe ea am dezvoltat tehnica asta.
Masajul clasic asiatic cu bambus e în principal de relaxare – se lucrează 50% cu mâinile, 50% cu bambusul. Dar tehnica pe care eu o aplic este și de remodelare corporală – lucrez 80-90% cu bambusul și restul cu mâinile. Am 11 stiluri, le schimb la fiecare ședință și am mereu rezultate. Efectul se vede în 3-5 ședințe, în funcție de cum răspunde și corpul (fiecare corp răspunde în felul său).
M-am angajat în 2011, după acel episod în care m-am gândit să-mi iau viața. Toți primim o șansă în viață, chiar și două. Mi-am falsificat CV-ul, iar când saloanele l-au văzut, au devenit interesate de mine. Scrisesem că am experiență în masaj în Dubai, China, America. Pe atunci nu știam bine nici gramatica limbii române, am învățat-o mai corect de-a lungul timpului, aici, cu clientele.
Și totuși am avut noroc, am fost chemat la un interviu, la un salon. Era într-o duminică, lipseau doi terapeuți în ziua respectivă și s-a întâmplat să fie acolo o clientă nemulțumită. Dar după ce i-am făcut eu masaj cu bambus, femeia a fost atâ de încântată încât și-a făcut pe loc abonament. Și așa m-am angajat ca maseur cu bețe de bambus.
Pentru tine masajul cu bambus este mai mult decât un job, mai mult și decât un hobby. Ce reprezintă pentru tine?
Masajul cu bambus e menirea mea. Asta m-a făcut pe mine să iert tot trecutul, să-i iert pe toți oamenii din viața mea, din trecut, dar și pe cei din viitor.
În 2011, când m-am angajat, am simțit că ăsta e universul meu. Și chiar dacă mi-am luat 4 diplome în masaj (de relaxare etc.), eu fac exclusiv cu bețe de bambus. De-a lungul timpului am perfecționat această tehnică și ceea ce fac eu acum este la nivel de artă. Practic sculptez în trupuri, astfel încât femeile nu au cum să găsească așa ceva în altă parte. Sunt singurul din țară și din lume care face masajul ăsta cu bambus, ca tehnică de remodelare coporală. Am dat startul la mulți în România, să facă acest tip de masaj, dar nu au rezultate. Secretul e doar la mine… și la angajații mei (râde).
Cum a fost trecerea la antreprenoriat?
În 2014 m-am gândit să-mi deschid prima locație de masaj cu bambus. Dar nu aveam bani și le-am cerut clientelor să mă împumute (m-am reglat ulterior cu ele prin masaje). Și am început cu o cameră și cu un pat. M-am extins treptat-treptat, iar în 2018, când am fost diagnosticat cu cancer, a trebuit să-mi găsesc înlocuitori, pentru că vreo 3 luni de zile nu aveam voie să muncesc. Mi-am luat primul angajat, apoi pe al doilea și anul trecut încă cinci.
Nu am făcut nicio școală sau curs de management, spiritul antreprenorial e tot un har de la Dumnezeu.
Dietă, masaj cu bambus, frumusețe. Care e legătura dintre cele 3?
Pentru mine orice om este frumos. Dar dacă tu îți dorești mai mult, trebuie să îmi urmezi sfaturile.
Nu o să spun niciodată de cineva că e gras, eu nu judec oamenii. Să ții o dietă e foarte drastic pentru multe persoane. Eu, de exemplu, mă trag dintr-o familie de oameni grași, dar am reușit să slăbesc 17 kg și să mă mențin. Trebuie să ai grijă ce alimente consumi, vorba aia, ești ceea ce mănânci.
Și nu poți să faci un număr de ședințe de masaj, să ai un rezultat și pe urmă gata, să mânânci nesănătos. În plus, orice se degradează în timp. Iar corpul reține apă în funcție de ce mănânci, cât dormi, cât stai în picioare, cât stai jos.
Dacă vrei o comparație, eu sunt ca cireașa de pe tort. Dacă sunt două torturi – unul cu cireașă, altul fără cireașă, cel mai probabil că vei lua felia din tortul cu cireașă. Eu asta fac, doar ajustez. Nu poți modela genunchii sau gambele altfel decât prin masajul cu bambus. Eu vorbesc de estetică, sunt sculptor în trupuri, așa mă consideră lumea. Elimin surplusul de apă din organism prin drenajul limfatic și te fac să arăți mai bine. Dar rezultatele trebuie întreținute.
De curând am introdus și masajul facial cu bambus care le scapă pe femei de cearcăne și de aspectul obosit al tenului. Când vorbim de frumusețe, sunt 4 elemente extrem de importante – creierul, alimentația, mișcarea de orice fel și masajul cu bambus. Și mai e și a cincea, răbdarea, pe care puțini o mai au.
Frumusețea nu constă doar într-un machiaj și niște haine. Atunci când te uiți în oglindă și ești nemulțumită, înseamnă că trebuie să mai lucrezi. Oricum, frumusețea are etapele ei, niciodată nu vei compara 20 de ani cu 30, 30 de ani cu 40 și tot așa.
Acum, când vorbesc cu tine, îmi dai impresia unui om cu adevărat fericit. Ai căutat tu fericirea sau te-a găsit ea pe tine? Cum a fost?
Am căutat-o, dar m-a găsit ea pe mine, la 27 de ani. Și am simțit asta în suflet.
Ai văzut cât de fericit ești atunci când pleci într-o vacanță? Așa trebuie să fii mereu. Și nu e ca o adrenalină. Eu sunt fericit mereu, din orice. Nu o să mă cert niciodată cu nimeni, nu o să claxonez în trafic, atât de fericit sunt. Nici nu știu când am fost ultima oară trist. Cred că atunci când mă mai lovesc, că mă doare.
Îmi place să muncesc și îmi place ceea ce fac. Am făcut și 18 masaje într-o singură zi, lucrez și sâmbăta de cele mai multe ori. Lumea poate spune că m-am refulat în muncă, dar sunt fericit. Dacă întrebi 10 oameni de pe stradă dacă sunt fericiți, se gândesc înainte să dea un răspuns. Dar eu răspund înainte să termini întrebarea. Pentru că asta simt eu. Mă bucur și dacă am făcut 100 de lei într-o zi, și dacă am făcut 5000 de lei. Pentru mine nu contează. Știi, am încercat eu acum câțiva ani să iau niște bani cu mine, și nu te lasă acolo, la poarta Raiului, lași acolo, la intrare toți banii. (râde).
Cred că mulți oameni sunt nefericiți pentru că trăiesc din trecut, din amintiri. De ce nu am făcut aia, ailaltă, sau își pun obiective pe termen scurt și dacă nu ajung acolo unde și-au propus nu mai au încredere, li se pare că doar lor le merge prost în viață. Când ai multe gânduri din trecut îți îngreunezi gândirea, nu mai poți să reflectezi pe moment la ceea ce trebuie să faci.
Fericirea e până la urmă o alegere, la fel cum e și tristețea. Iar eu, chiar dacă sunt înconjurat de oameni triști, tot fericit sunt. Și mă lupt să-i fac și pe ei fericiți. Dar ca să faci fericit un om (soț, copil, prieten, angajat etc), trebuie tu să fii fericit. Nu ai cum altfel. Sau poți să-l faci până unde ești tu fercit, că și fercirea asta are și ea o gradație 10%, 20%… Eu recunosc că bețele astea m-au făcut să fiu așa. Trăiesc pentru masajul cu bambus, când mă trezesc, trebuie să pun mâna pe bețe.
Uite, când eram mic voiam să mă fac gunoier. Trăiam pe străzi și stăteam cu gunoierii pe mașină, îmi plăcea în spate, pe scărița aia. Controlam în gunoaie după adidași, după haine și toți copiii mă marginalizau. Atunci nu credeam că o să fiu vreodată atât de fericit, așa cum sunt astăzi.
Dar până să te găsească fercirea, trebuie să o cauți tu, asta e singura opțiune. Să încerci mai multe metode, să vezi dacă simți asta.
Ai un optimism înnăscut?
Nu, optimismul s-a activat de acum 10 ani, când am pus pentru prima oară mâna pe bambus, atunci s-a schimbat totul pentru mine.
Eu nu sunt niciodată supărat. Clientele care mă cunosc de mult timp mă întreabă Dar nu ai și tu o zi mai apatică? Nu, dacă afară plouă 3 ani, înseamnă că așa trebuie să plouă. Înainte mă interesa de ce plouă 3 ani, trebuia să verific pe Google, de ce e secetă. Acum mi-am făcut o lume a mea.
Înainte dușmăneam, pentru că eram frustrat. Și frustrările vin din orice, când se rupe mătura – de ce s-a rupt atunci, când te duci să cumperi ceva și nu găsești, și tot așa. Înainte voiam să caut răspunsul la toate astea, eram foarte supărat pe viață și aveam și de ce. Acum sunt foarte calm. Toată lumea trăiește într-o agitație, încearcă să rezolve totul cât mai repede. Eu le rezolv pe toate, dar tacticos.
Uite, vin la mine la masaj persoane cu un nivel financiar foarte înalt, au elicoptere, iahturi. Iar eu mă bucur sincer pentru ei. Dar câtă lume se bucură sincer pentru celălalt? Dacă le spui că ți-ai luat avion, te întreabă ce faci cu el, și tot așa. Tu ești singura persoană căreia pot să îi zic orice și tu ești bucuros, îmi zic clientele.
Eu consider că așa cum iubesc eu oamenii, așa mă iubesc și ei pe mine. Nu am cum să fiu supărat pe cineva vreodată.
Care sunt planurile de viitor pentru Dan Bujor Bamboo Massage?
La mine nu există, lasă, că văd eu ce fac mâine. Eu am în față planul pe următorii 17 ani și 3 luni. Știu ce vreau de la viață, nu mă abat din drum. Seara, când pun capul pe pernă mă gândesc la viitor. Și nu mă gândesc doar la mine, întotdeauna am grijă de angajați, vreau ca toată lumea din jurul meu să fie fericită și îmi ating acest scop. Niciun angajat nu o să plece de la mine, de aici o să iasă la pensie. Toți vin cu zâmbetul pe buze dimineața la muncă și până acum au plecat de la mine doar în vacanță. Când te duci la un salon și se schimbă frecvent angajații, îți dai seama că e o problemă acolo. Eu am creat aici o atmosferă în care toată lumea e mulțumită.
Vreau să deschid 3 locații noi în București, în Cluj, în Timișoara, dar și să mă extind în toată lumea, în țări unde se caută acest tip de masaj – Rusia, Bulgaria, Coasta de Vest a Amercii – acolo unde oamenii își doresc să arate bine. Femeile întotdeauna vor căuta această tehnică, când văd că au rezulate.
De asemenea, îmi doresc ca în viitor, în centrele mele, pe lângă masajul cu bambus, clientele să poată să facă și pilates, yoga și consiliere nutrițională.
sursa foto: arhiva Dan Bujor
