Pe Sori Țigăeru am cunoscut-o anul trecut la emisiunea HAICUSORI în FM, la radio Tanănana, unde am fost invitată să vorbesc despre călătoriile mele. Era prima dată când vorbeam la un post de radio, dar Sori m-a făcut să trec ușor peste trac și între noi s-a legat o conversație atât de naturală, de parcă ne cunoșteam deja de multă vreme. Ca să nu mai zic că amândouă am vizitat Senegalul și am avut din plin despre ce să povestim. La finalul emisiunii i-am cerut să-mi recomande o destinație cu soare și mare în iarna care se apropia (și unde se putea călători, fiind încă pandemie) și mi-a zis „Hai cu mine în Zanzibar”. Așa că am fost cu HAICUSORI în Zanzibar, o aventură minunată într-o țară din Africa, cu cel mai fain grup cu care am călătorit vreodată. Pentru că așa cum e organizatoarea, așa e și grupul.
Iar Sori nu e doar ghidul care merge cu tine și îți prezintă atracțiile locului. Sori e tipa frumoasă, roșcată, cu o energie debordantă care te ține de mână când faci pentru prima oară snorkeling, care are pastila pregătită pentru tine când ți se face rău și care dansează seara cu tine pe plajă, în fața focului.
Sori călătorește de când se știe. De când pleca prin țară cu turneele de volei (a făcut 11 ani de volei de performanță), iar mai apoi de când a descoperit locuri minunate din întreaga lume datorită pasiunii ei, fotografia. „Plus că așa mi s-a părut mie firesc, să mă urc într-un avion și să plec”, adaugă ea.
Prima călătorie singură a fost în State, când avea 22 de ani. A fost domnișoară de onoare la o fostă colegă de la volei care se mutase în Kansas și a fost să vadă și New York-ul. A fost în turul Sex and the City, a vizitat muzee, s-a urcat în Rockefeller și a mers foarte mult pe jos, drept pentru care, la plecare, avea efectiv râni în talpă și pantofii rupți.
A doua călătorie singură a fost în Chile și Bolivia. A fost în 2015, momentul în care mă despărțisem de partenerul de atunci. Un fost șef lucra acolo și mi-a zis să vin, că e momentul să călătoresc. În Chile am făcut de toate, am mâncat de toate, am vizitat și Bolivia care e lângă. Am vizitat și Salar de Uyuni, unde mi-am dorit foarte mult să ajung. Am văzut locul ăsta într-o zi pe un desktop de calculator și am zis că, da, acolo mă văd. E un deșert de sare, unde, dacă ai noroc dimineața și plouă, se face oglindă, iar norii se reflectă. E magic. De atunci am început să-mi marchez fiecare călătorie cu câte un carton pe care scriu data, un mesaj și țara. Atunci am început tradiția cu cartonul și acum face parte și din numele firmei mele, HAICUSORI CARTON TRAVEL S.R.L.
O călătorie care a fost totodată un punct de start. În sensul că la întoarcerea în țară a strâns oameni, le-a arătat poze, ei au zis că vor și ei să meargă cu Sori și de acolo s-a născut ideea de agenție de turism. Prima călătorie de grup a fost în Maroc, în 2016, iar de atunci Sori organizează în fiecare an vacanțe în destinații precum Maroc, Iordania, Zanzibar și Toscana. În plan sunt Provence, Mexic, Peru, Chile, Bolivia, Cuba, Cambodgia și Vietnam. HAICUSORI organizează călătorii și în România. Maramureș, Clisura Dunării, Buzăul, precum și o serie de degustări de vinuri, alegând de fiecare o altă podgorie cu o poveste specială. Iar în timpul pandemiei a obținut licența de tur-operator.
Cei care vin în călătoriile HAICUSORI au ceva ce-i leagă. Sunt oameni curioși, cu poftă de viață, haioși, obișnuiți, foarte implicați, cu povești în spate și care apreciază viața. Sunt de toate vârstele, de la copii până la 65 de ani. Toți au dorința de a călători, de a se simți pe ei înșiși, de a fi autentici. S-au legat prietenii, s-au format cupluri, alții au făcut business-uri între ei, sunt multe povești adunate de-a lungul anilor.
Pe lângă organizarea excursiilor și călătorit, timp de un an și jumătate Sori a avut o emisiune la radio Tanănana, HAICUSORI în FM, unde a încercat să îndemne oamenii să călătorească. A fost producător și prezentator în același timp, a avut invitați deosebiți cu proiecte și povești personale, fotografi și scriitori care au povestit despre călătoriile lor.
Prin ce se diferențiază HAICUSORI față de alte agenții de turism?
HAICUSORI e o călătorie personală. Chiar dacă pare că e o călătorie la grămadă cu grupul, nu e. Cred că mă diferențiez prin faptul că mă dedic oamenilor, nu-i tratez ca pe niște clienți. Ne împrietenim, facem lucruri împreună, ulterior călătoriilor rămânem în contact, ne vizităm, mergem la aniversări, facem alte călătorii împreună. Cred că e vorba de componenta umană, care lipsește altor agenții.
Îți place să călătorești atât cu grupul, cât și singură. Ce îți aduce fiecare dintre aceste tipuri de călătorii?
Călătoria cu grupul îmi aduce veselie. Îmi place să dau oamenilor ocazia să se exprime și mă bucur să pot purta o conversație faină cu fiecare dintre ei. Fac cu foarte mare plăcere meseria asta și mă bucur când pot să schimb viețile oamenilor în bine.
Iar călătoria singură e o chestie de introspecție, de fotografie, de scris, de documentare, de liniște și propriul ritm. Sunt multe direcții în care pot să privesc asta. Pot să merg într-o călătorie singură și apoi să o organizez ca pe o călătorie de grup sau să o vând altora.
Ai călătorit în multe destinații exotice. Ce te-au învățat oamenii locului?
Pentru mine exotic înseamnă un loc cu plajă și palmieri. Însă exotic poate însemna și o cultură diferită față a noastră, cum este Africa. În Africa nu e mereu plajă și palmieri, ci o cultură și o societate complet diferită de a noastră, din Europa. Acolo totul se întâmplă mai încet, localnicii încă se ghidează și își construiesc viețile după natură, se tratează cu medicina din plante, nu sunt ca noi. Și atunci exotic poate să fie o metaforă foarte bună.
Oamenii m-au învățat să fiu umilă, să îmi dau seama și să înțeleg că fiecare om duce o poveste în spate, să-mi reglez așteptările și să fiu atentă la ceea ce spun având în vedere religia și societatea din locul respectiv. M-au învățat să gătesc, să mă descurc în anumite țări (e foarte greu în țări musulmane să te impui ca femeie).
În Myanmar, o țară unde oamenii sunt săraci, am cunoscut multe triburi, inclusiv o localnică care avea un restaurant pe un râu și mi-am dat seama cât de greu e pentru ea să facă ceva cu viața ei, ținând cont că era femeie și o încolțea toată lumea doar pentru că era femeie și avea un business (livratori o sabotau, localnicii i-au dat foc la șandrama etc).
Apoi, ultima mea călătorie singură a fost anul acesta, în Kenya, de sărbătorile de iarnă. Agenția cu care am colaborat de acolo nu a fost serioasă, așa că am călătorit pe cont propriu. Mai exact, cu un șofer minunat, Onesmas, cu care am mers tot drumul. Am învățat multe de la el – un om cu o viață grea, cu nevastă cu cancer acasă și totodată un intelectual. Cei din Kenya au un mod interesant de a răspunde la întrebări în metafore.
Cum ai reușit să te adaptezi la culturi diferite?
E foarte ok să îți cunoști limitele personale. Dar și fiind destul de dură și foarte categorică. Atitudinea mea față de partenerii din țările musulmane este una strictă, bine pusă la punct și severă.
Cum a apărut ideea documentarului pe care l-ai făcut despre Senegal?
Am găsit o ofertă la Tap Portugal înainte să dea faliment, un bilet foarte ieftin. Nu fusesem în Africa neagră, fusesem până atunci doar în Maroc și Zanzibar. Am fost cu o gașcă de 8 persoane, am organizat un traseu doar cu informațiile de pe internet și am plecat cu aparatul foto și cu un microfon. Totul s-a derulat repede, dar am filmat mult și ulterior a ieșit un mediu metraj de 16 minute pe care l-a văzut ceva lume și sunt mândră de el.
Ce călătorie ți-a schimbat viața?
Cea din Chile și Bolivia, atunci când am văzut că multe lucruri sunt posibile, că pot să fac lucruri cu viața mea. M-a convins că pot să mă descurc, mi-a dat încredere și am întâlnit oameni cu care am rămas prietenă și acum. Atunci mi-am dat seama că există și altfel de vibe-uri, de energii, decât cele obișnuite. Mi-au oferit o altfel de deschidere pe care ulterior am încercat să o cresc, educ, implementez în HAICUSORI, să o duc mai departe pe cât posibil.
Ce îți aduce călătoritul? Te vezi făcând asta toată viața?
Când călătoresc singură sunt mai liniștită, nu trebuie să țin cont de programul nimănui și asta îmi oferă multă liniște, e greu să găsești pe cineva pe lângă tine cu care să faci asta, să intre în ritmul tău. Eu, cel puțin, nu am cel mai ușor ritm (merg repede, sunt mai alertă), dar îmi place să mă și odihnesc. Dacă plec într-o călătorie lungă nu o să-mi pregătesc totul de-acasă, nu îmi rezerv toate cazările, mă adaptez la fața locului, așa cum am făcut și în Kenya pentru 2 nopți. Călătoritul îmi aduce satisfacție, bucurie, împlinire, cunoștințe, dar și tristețe că mă întorc. Intru într-un film în care aș rămâne multă vreme, e foarte tentant, asta apropo de a doua întrebare.
Nu pot să citesc în viitor, nu știu ce poate să aducă, singurul lucru important e să rămân sănătoasă. Dacă voi fi sănătoasă, voi merge înainte sub o formă sau alta. Pot să-mi ghidez, construiesc viața astfel încât să ducă spre ce-mi doresc, dar îmi place să las și loc pentru neprevăzut.
Care e diferența dintre călător și turist?
Călătorii sunt cei care merg în călătorie nu pentru a bifa obiective turistice neapărat, ci cărora le place să înțeleagă și să trăiască în locul unde călătoresc. Să înțeleagă și să se surprindă pe ei în acel stil de viață, să se vadă cum sunt în acea călătorie și ce impact ulterior are. Turiștii sunt cei care stau într-un resort, dar nu e nimic rău în asta. Mulți dintre noi suntem și călători și turiști la un moment dat. Chiar și eu am zis ca voi face asta.
Înainte să devii călător și ghid full time, ai lucrat și într-o corporație. Ce ai învățat din anii de corporație și ai aplicat în turism? Dar din anii de volei de performanță?
Din corporație am aplicat partea de proceduri și am înțeles că oamenii nu au cum să vină într-o călătorie dacă tu nu ai un produs pe care să-l expui, să-l explici și, apoi, să-l vinzi. Și că trebuie să rămâi pe piață. Din volei mi-am dezvoltat foarte tare intuiția și am învățat să iau decizii, un aspect foarte important în meseria asta. Plus lucrul de echipă, sunt foarte entuziastă când lucrez în echipă, când am cu cine să fac ping-pong de idei. E o componentă importantă pentru mine.
Care sunt planurile de viitor pentru HAICUSORI?
Să aduc destinații noi, iar asta presupune organizare, mers în recunoaștere etc. Îmi doresc să-mi termin site-ul, acum este în lucru. Numai că nu o să fie genul de site unde se pot înscrie oamenii într-o călătorie printr-un click; eu vreau să ne vedem personal, să înțeleagă în ce tip de călătorie merg. Îmi doresc să fac și altfel de activități conexe – ceva pe coaching, în educarea oamenilor într-ale călătoriei. Să scriu mai mult și poate o să continui cu un podcast, dar trebuie să văd exact ce presupune asta. După ce am încheiat emisiunea la radio, am rămas cu plăcerea de a face asta. Vom vedea.
Iar în plan personal îmi doresc să ajung în Caraibe și America Centrală, poate mai mult și prin Asia. Aș pleca un an de zile prin lume să scriu, să fac fotografie, să documentez, să fac un material fain.
La ce să se aștepte oamenii dintr-o călătorie cu HAICUSORI?
Să se aștepte să fie și ei singuri cu ei la un moment dat, chiar dacă sunt un grup, să se aștepte să facă altceva decât fac acasă. Să se întoarcă transformați, cu mai multe cunoștințe de sine și nu numai.
Pe Sori de la HAICUSORI o găsiți pe www.haicusori.com, un site unde poți să îți lași adresa de e-mail pentru a primi vești de la Sori și a intra în comunitatea de călători. Apoi pe Facebook, pe https://www.facebook.com/haicusori și https://www.facebook.com/soritigaeru/ unde îi poți citi planurile și poveștile scrise de prin toate colțurile lumii.
