Adevarata esenta a lucrurilor nu se vede cu ochii. Credem ca vedem lumea din jur, si totusi percepem numai invelisul ei. Asta m-a invatat un spectacol in care am avut rolul principal si in care nu am vazut nimic. In care am simtit; si am inteles. Mult mai mult decat as fi facut-o cu ochii deschisi. O experienta minunata in cadrul unui spectacol de teatru labirint in regia Stefanei Popa.
Totul a inceput cu prezenta unei domnisoare cu voce calda care m-a intampinat in poarta casei. M-a invitat intr-o sala de asteptare unde alaturi de alte persoane am jucat un joc de societate. Jocul a fost intrerupt de o voce care m-a chemat. Mi-a spus ca este timpul. Mi-a pus o esarfa la ochi si mi-a urat „- Calatorie placuta!”.
Cu ochii legati am mers tinandu-ma de o sfoara ce m-a condus cel mai probabil intr-o bucatarie. „ – Ceva de baut: cald, rece? De mancat: dulce, sarat?” am fost intrebata. Am vrut ceva cald de baut si am primit ceai cu aroma de scortisoara. Iar de mancat am vrut ceva sarat si am primit zacusca. „- Este timpul sa-ti continui drumul. Intra pe a doua usa pe stanga”, mi s-a spus. Am pipait peretele si am ajuns in dreptul unei usi. O voce m-a intampinat: “- Ai semnat contractul?” Dupa care am fost impachetata la propriu intr-un sul de hartie. Probabil era chiar un contract. „- Ai o suma de bani. Ce alegi? Sa-i investesti sau sa-i cheltuiesti?” vocea m-a intrebat. „- Sa-i cheltuiesc”, a fost raspunsul meu. Si imediat am primit un pix si am fost rugata sa semnez.
Cu o patura pusa peste umeri am iesit afara. M-a intampinat vocea unui domn in varsta care mi-a spus ca nu vede, rugandu-ma sa-l insotesc. Ce coincidenta. Nici eu nu vedeam. L-am luat de brat. In departare se auzea muzica. Ne-am indreptat catre acel loc. Ajunsi acolo, am simtit caldura. Era aprins un foc. Probabil un foc de tabara acompaniat de cantece. Am primit o muzicuta. Am incercat sa suflu in ea, asa cum faceam in copilarie.
Cadrul insa s-a schimbat. O mana m-a condus mai departe. Am urcat niste trepte, iar apoi am fost asezata intr-un scaun mobil si plimbata cu viteza. La un moment dat am simtit un miros de menta. Mainile mi-au fost unse cu o licoare parfumata, iar apoi a urmat un masaj relaxant pe spate. „- Tu cand ai avut ultima data grija de sanatatea ta?” a fost intrebarea care mi s-a pus si la care nu am stiut ce raspuns sa dau pe loc.
S-a schimbat iar cadrul, am fost ridicata si luata la dans. Si aruncata la propriu intr-un pat. M-am trezit in bratele unui barbat care m-a luat in brate. „- In ziua de azi oamenii fac sex, dar sunt singuri. Tu alegi sa te indragostesti sau nu?” o voce feminina mi-a soptit. Am raspuns afirmativ si am fost asezata pe un alt scaun. „- Inspira 7 secunde si apoi expira alte 4 secunde. Fa asta de cateva ori in ritmul tau. Apoi imagineaza-ti cerul. Cand l-ai vazut ultima oara? Imagineaza-ti stoluri de pasari. Vin sau pleaca? Cand ai vazut ultima data imaginea asta? Cand ai calcat ultima oara cu picioarele desculte pe iarba? Iti mai aduci aminte de fosnetul copacilor? Cand ai ascultat ultima oara marea? Cand ai simtit nisipul printre maini? Cand ti-ai ascultat ultima oara inima?” vocea mi-a soptit in continuare. In timp ce imi raspundeam sigura, in gand, la aceste intrebari, mi-au fost puse un fel de casti in urechi, dar si ceva rece si metalic in dreptul inimii. Am inceput sa ascult. Auzeam pentru prima oara cum imi bate propria inima. Era probabil un stetoscop.
Cadrul s-a schimbat din nou, am fost condusa afara. Am fost asezata pe un scaun care se balansa. O voce m-a rugat sa imi dezleg esarfa de la ochi. In fata mea era un fel de perdea, iar eu ma aflam intr-un legan. La fiecare balans perdeaua se dadea la o parte si vedeam doar cate un cuvânt: „ce?”, doresti?”etc. Dupa cateva balansuri am descifrat intreaga propozitie: „Ce iti doresti tu cu adevarat?” Au urmat cateva clipe de gandire, iar raspunsul meu cu voce tare a fost: „Sa fiu fericita. Sa descopar cu adevarat lucrurile care ma fac fericita.”
Ultima schimbare de decor: Ceasul. Cât este ceasul? Am primit un cadran desenat sub forma unui ceas, care avea in locul cifrelor inscriptiile: dezvoltare personala, comunitate, iubire, familie, spiritualitate, cariera&bani, distractie&prieteni si sanatate.
Ce arata ceasul meu? Cum aveam de gand sa imi impart timpul de acum incolo intre toate cadranele? Cat timp urma sa aloc pentru fiecare dintre ele in viitor? Ce avea sa schimbe in mine aceasta experienta? Au fost intrebarile cu care am ramas in minte mult timp dupa terminarea spectacolului.
