– Ce face, fata mea?
– Bine, ca de obicei, spre serviciu.
– Ce frumoasa esti azi in rochita asta. Dar tu esti frumoasa si la suflet, maica.
Ii zambesc timid, asa cum fac de fiecare data cand primesc cate un compliment de la batranica mea.
Asezata pe scarile din fata bisericii albe, cu o umbrela pe post de baston in mana dreapta, invelita intr-un sal gros negru si cu o bazma pe cap (indiferent de anotimp), pe batranica mea o intalnesc dimineata in drumul spre metrou.
Sa fie vreo doi ani de cand am vazut-o prima data, intr-o zi de toamna tarzie. Am trecut prin fata bisericii, iar ea mi-a zambit.
– Cum va chema? am intrebat-o eu repede.
– Maria.
– Sunteti singura? Aveti familie?
– Sunt singura, maica. Omul meu e bolnav. Iar copii nu am.
– Cati ani aveti?
– 85.
– Si nu va e frig aici?
– Ba da, maica. Dar ce sa fac, stau si eu aici. Mai trec oameni buni si ma ajuta cu banuti.
Si din acea zi, in fiecare dimineata cand trec pe langa biserica imi face cu mana si imi zambeste. Ma opresc o data la cateva zile sa ii las bani, un mar, o portocala si sa stam de vorba. E curioasa sa afle cat mai multe despre mine. Anul trecut, cand i-am spus ca plec in Africa, mi-a zis direct:
– Maica, sa te intorci. Sa nu te mariti pe acolo cu vreun negru…
Iar dupa cateva saptamani, cand m-am intors, aproape ca m-a luat in brate.
– Bine ca te-ai intors, fata mea! Imi era frica ca o sa ramai pe acolo.
Sunt dimineti in care nu o vad pe batranica mea. Atunci mi se strange un pic inima si ma intreb daca nu a patit ceva. Ba chiar imi fac mustrari de constiinta, daca, spre exemplu, in ultímele zile doar am apucat sa o salut, fara sa-i ofer cate ceva. Rasuflu usurata cand o vad peste cateva zile, in fata bisericii.
– Sunteti bine? Nu v-am mai vazut pe aici si mi-am facut griji.
– Sunt bine, fata mea. Am stat in casa ca era prea ger ca sa ies afara. Noroc c-a dat soarele iara.
Si abia atunci observ si eu ziua frumoasa cu soare si zambesc.
In cei doi ani de cand fac acelasi drumul spre metrou, m-am gandit de cateva ori sa-l schimb. Sa aleg unul mai scurt. Dar m-am razgandit repede. Ce farmec ar avea, fara sa mai aud: Ce face, fata mea?
