Cu toții am auzit de termenul de „burnout”: rezultatul stresului cronic sau al stresului gestionat necorespunzător la locul de muncă. Însă, prea puțini dintre noi am auzit de burnout parental. Alina Pop – primul psihoterapeut specialist în burnout parental din România – ne explică ce înseamnă acest concept.
E un termen relativ nou și mi-am dat seama că oamenii nu rezonează cu el, așa că acum am început să folosesc termenul „epuizare”. Se referă la părinți și la rolul lor, și apare după ce bateriile lor s-au scurs, nu mai au deloc energie, nu mai au chef sau stare. Atunci când sunt expuși pentru o perioadă lungă de timp la stres, la prea multe lucruri de făcut care le depășesc cumva puterile, atunci ajung să simtă că nu mai au în interiorul lor resurse suficiente ca să facă față. Poate să apară la părinții cărora rutina de zi cu zi le fură bucuria și spontaneitatea sau se poate manifesta la părinții care au copii cu probleme, cu boli cronice, care necesită o îngrijire suplimentară. Sau în cazuri situaționale, spre exemplu în contextul în care în familie apare boala unor părinți.
Când apare burnout-ul, suntem mai irascibili, mai nervoși, mai îngrijorați, poate că nu mai dormim la fel de bine, poate că avem momente în care ne vine să plângem, simțim ceață la nivel mental, ne e greu să comunicăm, să ducem o frază la capăt, să luăm decizii. Iar fizic ne simțim epuizați, simțim o distanțare în relația cu copilul, nu ne mai simțim bine cu noi.
Îndreptarea către această specializare nu a fost deloc întâmplătoare pentru Alina. A avut loc acum 4 ani, la câteva luni după ce a născut-o pe fiica ei. Încă din perioada sarcinii Alina a avut tot felul de anxietăți. Iar apoi, pentru că erau atât de multe așteptări de la ea și pentru că era atât de speriată de operație și de momentul nașterii, n-a reușit să aibă acea conexiune instantanee cu fiica ei, despre care tot auzise povești. Și atunci au început să-i vină în minte tot felul de gânduri de tipul – Dar oare sunt eu o mamă bună? Dar eu de ce nu simt asta? Dar ce e în neregulă cu mine? Ulterior anxietățile au crescut; avea atacuri de panică, îi era teamă să rămână în casă doar ea cu fiica ei, se gândea că nu o să reușească să o îngrijească singură. La câteva luni de la naștere, fetiței au început să îi apară niște simptome și ulterior au aflat că suferea de o boală care îi dădea șanse mici de supraviețuire. Iar pentru că la noi în țară doctorii nu-i mai dădeau nicio șansă, Alina și soțul ei au fost plecați aproape un an în străinătate ca să-i găsească tratamentul potrivit. Iar toate astea au condus la o stare de epuizare cruntă pentru Alina.
Sunt terapeut, știam că nu e depresie, dar totuși ceva era. Atunci am descoperit Institutul pentru tratamentul și studiul burnout-ului parental din Belgia. Am citit lucrările scrise de cele două profesoare care au fondat institutul – Isabelle Roskam și Moïra Mikolajczak – și am regăsit aceleași simptome pe care le aveam și eu. Atunci a apărut un pic de ușurare în viața mea, când am înțeles ce e cu mine, când am descoperit că prin ceea ce treceam eu mai trecuseră și alți părinți și că se numea burnout parental. Am urmat cursul lor, am pus în practică ce am învățat, iar lucrurile s-au liniștit. Acum fetița mea e sănătoasă, e în remisie. Ulterior mi-am luat certificarea și am început să aplic și eu metoda asta pentru părinți..
Povestește-ne mai multe despre programul tău de burnout parental pe care-l susții deja de 3 ani la rând.
E un program de prevenție și tratament al burnout-ului parental. Studiile efectuate folosind această metodă de intervenție arată o reducere de aproximativ 20 % din simptomele epuizării la finalul fiecărui modul. Sunt 12 săptămâni în care mă întâlnesc cu părinții și le sunt aproape, ne ocupăm de fiecare factor care îi predispune la burnout, spre exemplu perfecționismul, credințele limitative, zona de suport, idealul de părinte, idealul de copil, timpul de calitate, stilul de parenting, co-parentingul etc. Sunt niște arii bine definite la care ne uităm, pentru că în general aici își are rădăcinile epuizarea.
În studii, burnout-ul e împărțit în 4 faze: prima fază e cea în care părinții au multă energie, sunt la începutul unui drum și își asumă multe sarcini, cu entuziasmul și energia de început, după care în faza doi apare frustarea, senzația că este mult, greu și gândurile devin mai anxioase, apare îndoiala și critica de sine. În faza trei anxietatea începe să-și facă foarte bine simțită prezența și se poate manifesta chiar sub forma atacurilor de panică, oboseală, hipervigilență și nemulțumire de sine. Cu precădere în etapa asta părinții vin în terapie, atunci când simt că sunt depășiți și nu știu ce să mai facă. Apoi e faza patru, când, deja pe lângă burnout, apare și depresia, pentru că a fost atât de multă epuizare încât părinții se simt sleiți de putere și cu stimă de sine scăzută. În etapa asta părinții nu vin prima dată către psihoterapie, se duc mai degrabă către medici pentru a descoperi de unde provine starea lor precară de sănătate. După analize amănunțite sunt trimiși ulterior către secțiile de psihiatrie și ulterior ajung la psihoterapeut. Ajung să iau medicamente ca să-și recapete un pic din energie și apoi să vin să se “trateze” la psiholog.
La începutul programului mă uit la aspectele ce țin de un stil de viață sănătos (nutritiție, somn, hidratare, mișcare) și corectăm acolo unde este nevoie. Ulterior mă îndrept către partea cognitivă, mă uit la gândirea părintelui – cum percepe situația – se simte copleșit sau întrevede totuși o luminiță la capătul tunelului? Ne uităm împreună la credințele sale să vedem de ce și cum a ajuns să creadă aceste lucruri și ce poate face să schimbe asta. Ne uităm la presiunea socială, la nivelul de perfecțiune și de unde a apărut și la cum să gestionăm emoțiile dificile. Ne uităm dacă părintele prin tehnica lui de parenting agravează sau nu interacțiunile dificile între el și copil. Ne uităm la idealul de părinte, la idealul de copil, ne ducem în fiecare zonă reprezentativă pentru partea de epuizare, ca să-l ajut pe părinte să se regăsească pe el, să redescopere bucuria în relația cu copilul, pentru că de de cele mai multe ori, când părintele e în burnout, percepe copilul ca fiind un factor de stres.
Bunout-ul parental poate să apară atunci când ai copii de orice vârstă?
Conform unui studiu realizat în 2022 la Universitatea din Ohio, 66% dintre părinții care muncesc sunt în burnout parental.
Părinții cu copii mici trăiesc asta intens din cauza lipsei de somn și adaptarea la noul rol, dar, pe lângă asta, mai sunt și părinții de adolescenți, atunci când nevoia de autonomie a copilului este mult mai pronunțată și apar provocările în relaționare. Tumult emoțional prin care un adolescent trece provoacă de multe ori suferință pentru părinte, multe întrebări, multă frică, multă grijă. Adeseori poate apărea și sentimentul de vinovăție cu privire la educația pe care i-a oferit-o. Spre exemplu, un mare motiv de îngrijorare și stres pentru părinții copiilor adolescenți este legată de comportamentul de tip bullying și ce pot face pentru a gestiona astfel de situații.
Cum îi ajută programul tău pe părinți?
Îi ajută să nu mai răspundă cu furie, să înțeleagă și să vadă copilul ca cine este de fapt, adică un copil. Mulți se raportau la copil ca fiind un mic adult care înțelege, iar programul i-a ajutat să vadă că așteptarea ca el să înțeleagă e nerealistă. Neînțelegerea etapei de dezvoltare în care se află copilul aduce de cele mai multe ori conflicte în relația dintre generații. Această temă se dezbate în mai multe module, cum ar fi în cel legat de așteptările nerealiste, în cel de practici rezonabile de parenting, și mai ales în cel legat de idealul de copil și părinte.
Pe de altă parte participantele au renunțat la ideea că o mamă bună e definită de cum e copilul, pentru că de multe ori se întâmplă asta – te simți bine ca mamă dacă copilul tău îndeplinește niște standarde. Totodată le-a ajutat să renunțe și la presiune; au învățat că perfecțiunea nu denotă că sunt mame bune sau că își iubesc mai mult copilul, ci doar este un mecanism prin care încearcă să acopere neîncrederea interioară în ele.
Pe de altă parte, de multe ori după ce apare copilul dinamica de cuplu se schimbă. Multe mămici ajung la epuizare pentru că nu au parte de suport sau din cauza diferențelor mari de parenting. În cadrul programului sunt dedicate 2 module relației de cuplu: cum să vorbești cu partenerul, să-i spui într-un mod non-violent care sunt nevoile tale și totodată le pun la îndemână tehnici și practici pentru reconexiunea în cuplu.
În ziua de astăzi există o presiune din ce în ce mai mare asupra femeii – să fie mama perfectă, să aibă o carieră, să arate și bine. Ce sfat ai pentru mame, cum să împace ele toate aceste roluri?
Astăzi părinții trebuie să facă multe lucruri – să fie și provideri financiari amândoi (acum nu mai e doar tata, și mama trebuie să aibă carieră), să se ocupe de copil, să fie și prezenți în relația cu cel mic și să-i ofere acestuia și libertate. Iar ca să-l crești mindfull, așa cum e acum la modă, înseamnă ca tu, ca mamă, să-ți dedici complet timpul acolo. N-ai cum să le faci pe toate – să faci și curat în casă, să crești și copilul, să și gătești, să ai și carieră. E imposibil. Ca să nu mai vorbim de presiunea că mamele trebuie să-și revină fizic imediat după naștere. Iar impactul din social media e foarte mare, e o presiune mare pe mame să fie mai mult decât un simplu om.
Așadar e important pentru ele să înțeleagă faptul că nu avem puteri nelimitate și ăsta nu e un lucru rău, e un lucru de care să fim conștiente. Și să învățăm să prioritizăm. Pentru că sunt momente în care trebuie să prioritizăm cariera, sunt momente în care trebuie să prioritizăm familia, sunt momente în care ne ocupăm în timpul liber de casă și de alte lucruri. Dar e important să ne definim pe noi așa cum suntem, să ne acceptăm cu ceea ce ne place. Sunt mame care își doresc să stea doar acasă cu copilul, iar pentru ele asta aduce mare mulțumire și satisfacție. Asta nu înseamnă că mama care stă acasă cu copilul e mai bună decât cea care se duce la muncă și stă doar 2 ore cu copilul (sunt minunate alea 2 ore pentru că mama e bine cu ea, e fericită, mulțumită, iar interacțiunea cu cel mic e foarte bună). Sunt doar altfel de mame, altfel de persoane. Asta e ceea ce le pot spune când vine vorba de a împăca toate aceste roluri. Să ne dăm voie să-l alegem pe cel care ne definește pe noi, fără teama că dacă ne vom arăta autenticitatea și preferințele, le facem rău copiilor sau celorlalți.
Ce sfaturi le dai părinților ca să prevină burnout-ul parental?
În cazul părinților cu copii nou-născuți, trebuie să ne pregătim și emoțional, nu doar fizic (să amenajăm camera copilului, să ne gândim cine o să fie medicul) și să facem niște planuri dinainte. Pentru că de puține ori tu, ca mamă, îți faci planuri gândindu-te ce faci în caz că te întorci de la maternitate cu stări de anxietate ori baby blues. Și chiar dacă nu apar stările astea, mama vine după o naștere (o experiență în sine care produce un traumatism în corp), deci are nevoie să se recupereze. Cine e lângă ea? Cine o ajută acasă? De unde obține informații ca să știe să spele copilul, să-l pună la somn, să-l alăpteze? Toate aceste puncte trebuie luate în considerare.
Părinții trebuie să-și creeze dinainte un plan de suport fizic și emoțional și să fie atenți în primul rând la stările pe care le au; dacă simt că au o stare de anxietate accentuată, care nu ține o zi, a trecut de pragul de 2 săptămâni, să acționeze într-un fel sau altul. Pentru că primul an după nașterea copilului, din punct de vedere psihic, e cea mai vulnerabilă perioadă pentru o mamă – corpul nu e refăcut, pierde foarte mult somn și mai trebuie să fie și responsabilă complet de o altă ființă. Tații trebuie să fie și ei suport, să înțeleagă că primul an de viață al copiilor e dificil. Ar fi bine dacă și-ar găsi un ajutor înainte de naștere, pentru că de cele mai multe ori părinții apelează la consilieri în alăptare și la bone la ceva timp după nașterea copilului. Și asta înseamnă că trebuie să treacă printr-un alt proces când ei sunt deja îngrijorați sau în lipsă de suport. De asemenea, e important să se îngrijească pe ei: tatăl să îngrijească mama, iar mama, copilul. Asta ar trebui să fie dinamica sănătoasă în familie, la început, la venirea unui copil.
Dacă e vorba de părinți cu copii adolescenți, care au trecut de etapa asta, un sfat pentru aceștia este să fie din timp atenți la semnalele pe care corpul lor le arată.
Prevenția înseamnă să mă ocup din timp de mine, să previn, adică să am un stil de viață sănătos, să fiu atent la somn, la mâncare, dar și la relațiile mele. Să-mi pun următoarele întrebări: Care este starea mea de zi cu zi? Cum mă simt în corpul meu? Am lucruri de care mă bucur și cu care îmi încarc programul? Am timp? Am parte de relații sănătoase cu cei din jurul meu? Am oameni care mă susțin? Sau sunt o persoană izolată, care nu prea discută? Pentru că e clar că atunci am un risc mai mare. E vorba de o analiză a întregului mediu și a stilului de viață. Și atunci, dacă simt că mă depășește cumva situația, să cer ajutorul. Chiar există ajutor; inclusiv gratuit. Și eu țin sesiuni gratuite în anumite perioade în care încerc să le ofer părinților informații fără să fie nevoie să plătească, pentru că sunt mulți părinți care au nevoie, și totuși nu au banii necesari să urmeze un demers întreg.
Care sunt planurile tale de viitor în ceea ce privește consilierea pe partea de burnout parental?
Am lansat o campanie, OUT din burnout parental, unde invit mamele care s-au întâlnit cu epuizarea și cu stresul parental să-și împărtășească povestea (o pot face anonim sau nu). Eu voi reposta acea poveste în ideea de a ajuta alte mame, mai ales pe cele care nu au acces la terapie, să înțeleagă ce se întâmplă în viețile lor, să vadă că nu sunt singure. Totodată e o campanie de conștientizare și informare a faptului că mamele epuizate nu sunt mame rele, sunt mame REALE, aflate într-o situație grea. O mamă epuizată e o mamă care nu are suport, nu e o mamă care nu e capabilă, nu e bună în rolul ăsta.
Pe lângă mesajele lor repostate, acolo vor găsi și informații utile, inclusiv chestionarul de evaluare a nivelului de burnout, ghidul principal din care ele să înțeleagă ce e burnout-ul, ce pot face și o serie de exerciții prin care să se întoarcă către ele cu mai multă compasiune.
De asemenea, în fiecare săptămână va fi postată câte una din poveștile trimise de mame și voi încerca să subliniez din mesaj care par a fi factorii de risc principali, cu scopul de informare pentru mamele care se găsesc în situații similare. Aceste postări le vor ajuta să identifice care sunt factorii de risc pe care trebuie să îi aibă în vedere astfel încât să lucreze asupra lor și să reducă riscul de epuizare. Și sigur, la finalul fiecărei săptămâni vor găsi și o resursă cu ajutorul căreia să lucreze asupra factorului de risc discutat anterior.
Este o campanie pe termen lung, cu intenția de a atrage atenția, de a înțelege că burnout-ul parental este din păcate un fenomen al zilelor noastre la care trebuie să fim atenți, care ne poate face disfuncționali, produce o ruptură emoțională față de proprii copii, cu riscuri atât pentru relația de cuplu, cât și pentru noi. Iar copilul care are o mamă sau un tată cu burnout trăiește o experiență traumatizantă, pentru că părintele nu e prezent emoțional pentru el.
Părintele în burnout trăiește o experiență grea pentru că are o stimă de sine scăzută, este nemulțumit, simte vinovăție, rușine, poate avea stări depresive și anxietate și boli fizice asociate stresului cronic. În relația de cuplu efectele epuizării se observă printr-o intensificare a conflictelor, scăderea libidoului, ideație adulterină și în cazurile cronice de epuizare de cele mai multe ori se ajunge la divorț. De cele mai multe ori se observă la bărbatul devenit tată că se retrage emoțional din viața de familie și se îndreaptă fie către o relație extraconjugală, fie către muncă excesivă, fie către o adicție (alcool, jocuri de noroc, jocuri pe calculator, hobby-uri care îl țin departe fizic de casă). Iar la mame apare ideația suicidală (apare riscul de suicid, de a scăpa de situație). Riscurile sunt mari și d-aia încerc să informez părinții, pentru că e un sindrom care vine lent, nici nu-l simți, dar la care trebuie să fii atent, altfel se cronicizează foarte repede.
Pe Alina Pop o puteți găsi pe site-ul ei, pe Facebook și Instagram și puteți urmări poveștile mamelor în campania OUT din BURNOUT Parental pe Facebook sau Instagram.
