Posts Tagged ‘carte’

A fi sau a nu fi scriitor

autor3Merita sa fii scriitor? In filmul Rebel in the Rye am gasit si intrebarea si raspunsul: Are you willing to devote your life to telling stories knowing that you may get nothing in return? And if your answer to that is NO, then you should go find something else to do, because you are not a writer.

Am vazut cu cateva luni in urma acest film, o biografie a vietii lui Salinger care arata cum este viata de scriitor de-adevăratelea. Inainte sa ajunga cunoscut, Salinger a primit refuzuri de la zeci de publicatii, dar cu toate astea, a continuat sa scrie. In orice conditii, chiar si pe front, in timp de razboi.

Pentru publicul larg insa, perceptia pe care o au asupra vietii de scriitor este un pic diferita. Isi imagineaza cel mai adesea urmatorul scenariu: Autorul se asaza intr-un sezlong, pe o plaja goala si contempla apusul de soare. Si exact in momentul ala, cand soarele preia forma unui punct rosiatic si se retrage linistit dincolo de linia orizontului, e lovit, brusc, de inspiratie. Prin urmare, ia pixul, caietul si se apuca de scris o ditamai capodopera, in doar cateva zile. Nici nu apuca bine sa dea forma finala a manuscrisului, ca si este sunat de directorul unei mari edituri care se arata extrem de interesat sa-i publice cartea.

Numai ca in viata reala lucrurile sunt un pic diferite. Situatia poate fi, de exemplu, in felul urmator: scriitorul sta inghesuit in metrou la 9 dimineata si aude o conversatie intre doi tineri. Este atat de absorbit de ce aude, de cei doi tineri, incat si-i imagineaza personaje demne de un roman. Si asta e momentul in care il loveste inspiratia. In termeni laici, inspiratia se traduce in tema romanului, cateva idei in linii mari despre ce ar vrea sa scrie.

Si gata treaba cu muza. Scriitorul ajunge acasa, isi ia laptopul in brate ori caietul cu foi albe si se apuca de scris. Si scrie in fiecare zi. La biroul frumos pregatit, in pat, in cafenea, oriunde apuca. Chiar si pe strada daca atunci ii vine vreo idee.

Oricat de mult si-ar dori ca in loc sa scrie, sa iasa in oras cu prietenii ori sa vada un film, stie ca trebuie sa continue manuscrisul. Si poate ca scriitorul a avut o zi buna sau din contra, una proasta. Cert e ca personajele romanului isi au propria lor viata, iar scriitorul are o datorie fata de ele. Trebuie sa continue povestea. Cum? Isi stabileste o rutina. 300, 400, 5000 de cuvinte zilnic. Fiecare scriitor decide cat timp aloca scrisului. Nu are nicio idee cand se asaza la masa de lucru? Nu e important asta. Se apuca de scris si ideile vin ele.

Scriitorul face toate astea timp de cateva luni, pana cand primul draft e gata. Dar nu e asta finalul. Urmeaza alte luni bune de rescris. De taiat, de corectat, de adaugat. Si de luat iar de la capat, de n ori.

Abia apoi autorul trimite manuscrisul la edituri. De cele mai multe ori primeste refuzuri sau niciun raspuns. Dar are incredere in lucrarea lui si invata un lucru foarte important: sa aiba rabdare. In asteptarea raspunsului, se apuca de un nou roman. Pana la urma a scrie este un exercitiu zilnic.

Merita tot efortul asta? Cred ca filmul Rebel in the Rye are raspunsul.

Cum sa gasesti o editura care sa iti publice cartea?

pozacarte2
Raspunsul? Insistand.
Atunci cand te apuci sa scrii prima data o carte esti foarte entuziasmat. Ai în cap subiectul. Poate si titlul. Dupa care te apuci de treaba. Te asezi in fata calculatorului ori a foii de hartie si te apuci sa scrii… cateva zile, cateva saptamani si tot asa, pana cand realizezi ca esti la ultima pagina si pui punctul ultimei fraze din carte. Si in acest moment iti pui si intrebarea: Unde o sa imi public eu cartea?
Iar daca vrei sa gasesti o editura care sa iti publice cartea pe banii lor, urmeaza pasii pe care i-am facut eu.

Pasul 1: Intocmeste o prezentare a carții (1-2 pagini) si un CV de autor. Daca ai si o recomandare (a unui scriitor sau critic literar) cu atat mai bine.

Pasul 2: Suna la edituri
Asa am inceput eu cautarea. Am sunat la peste 10 edituri. Mi-au dat adrese de genul office@editurax.ro si le-am trimis mail cu prezentarea cartii, manuscrisul propriu-zis si cu CV-ul de autor. Am avut surpriza ca doar un sfert dintre edituri sa imi confirme primirea email-ului (iar confirmarile au venit din partea unor secretare, nu a editorului). La telefon am avut parte si de raspunsuri de genul: “Dar ce d-onsoara, va asteptati sa publicam noi pe banii nostri, sa va scoatem noi din anonimat?”

Pasul 3: Daca pasul 2 nu merge… iti intrebi toate rudele, toti prietenii daca cineva stie pe cineva care lucreazs la o editura
(more…)

Cine n-are carte, n-are parte

Cei care n-au apucat sa-si goleasca cardurile ori buzunarele vineri, de “Black Friday”, si-au facut timp si au trecut weekend-ul acesta pe la “Targul de Carte Gaudeamus” din cadrul Romexpo.
Ca-n fiecare an, au fost prezente cele mai cunoscute edituri, variind atat oferta de carte (de la formatul clasic de carte la cel in format audio ori digital), cat si preturile. Daca unele edituri au ales ca strategia de marketing cel mai mic pret pentru a atrage cititorii (spre exemplu “Editura Adevarul” unde pretul cartilor era undeva intre 5-20 ron), alte edituri au mizat pe renumele lor, si, chiar daca reducerile au fost nesemnificative, au adus cele mai noi bestsell-uri nationale si internationale (una dintre ele a fost “Editura Humanitas”).

Altele au mizat pe creativitate, si, cu un design interesant al standurilor, si-au atras astfel cititori (spre exemplu “Editura Curta Veche” care, pentru a promova mai bine anumite categorii de carti, au improvizat o galerie de arta, cartile luand forma unor tablouri).

Nu au lipsit nici lansarile de carte, unde lumea se inghesuia ca la urs (la prezentarea cartii sale, Tudor Chirila a fost asaltat de domnisoarele doritoare de a face o poza cu el, fiind total dezinteresate de subiectul cartii in discutie).

Concluzii: Ca in fiecare an am vazut multa lume, inghesuiala mare, multe achizitii facute sub impulsul reducerilor, dar, am ajuns la concluzia ca un exces de carte nu va dauna niciodata romanilor asa cum va face consumul exagerat de electrocasnicie inutile, cumparate doar dintr-un consumerism exagerat, in stil american, facut intr-o zi de “Black Friday”.