Fiecare carte contine o poveste. La randul ei, cartea scrisa isi are propria poveste – legata de aparitie, de lansare, samd. Dar care sunt oare povestile celor care ajung sa cumpere cartea?
Trebuie sa recunosc ca intotdeauna m-am intrebat in casele caror oameni va ajunge cartea (In)decizii – in afara de prieteni, colegi, rude ori cunoscuti.
Pe 6 februarie am lansat cartea (In)decizii, iar dupa 2 luni am avut surpriza sa vad cartea cum trece de la sectiunea Noutati la cea de Best Seller in cadrul librariei Carturesti Carusel. In nenumarate seri am calcat pragul acestei librarii si am vorbit cu cititorii. Unele povesti le-am aflat, altele le voi povesti in seriile urmatoare, iar pe altele nu le voi afla niciodata. Vor ramane un mister.
Prima poveste este cea a unui tip de 18 ani. A fost tare uimit ca sta de vorba cu o scriitoare, incat imi amintesc si acum replica lui: „Nu pot sa cred ca mi se intampla asta. Nimeni nu o sa ma creada. Am sunat pe toata lumea azi si nimeni nu a vrut sa iasa cu mine. Si am zis sa nu stau totusi in casa. Si am venit aici in librarie. Si acum te intalnesc pe tine. O scriitoare. Deci m-am blocat. Nu stiu ce sa mai zic.” La cateva zile imi scrie ca il intriga destul de mult pentru ca sunt anumite pasaje care sunt asemanatoare cu unele intamplari din viata lui. Peste cateva zile ne intalnim intamplator iar in librarie, imi povesteste despre carte, dar si despre fata de care e indragostit de cativa ani. Incerc sa ii spun ca peste cativa ani o sa vada dragostea altfel, la care el imi spune direct: „Mi-ar placea tare mult ca peste cativa ani sa mergem la o cafea. Ca sa mai povestim.” M-a facut sa zambesc tare mult aceasta remarca, iar eu i-am raspuns ca cel mai probabil o sa fiu maritata cu vreo 2 copii dupa mine. A zambit si a precizat: „Ma refeream sa stam de vorba, sa vedem vietile noastre cum s-au mai schimbat.” Eu am mai zambit inca o data, gandindu-ma la cum voi arata eu peste 10 ani.
O alta poveste e cea a unui tip la baza filozof, dar care lucreaza in it. Sau mai bine zis, lucrase. Atras de coperta, ma intreaba despre ce este vorba in carte. O rasfoieste si imi spune: „Acum cateva zile chiar ma gandeam cum ar fi sa fie scrisa o carte numai din conversatii pe Facebook.” Ii spun ca (In)decizii e un pic mai mult decat atat, insa imi spune ca el nu citeste romane, ca nu a mai citit din liceu. Ajunsa acasa primesc un mesaj pe Facebook: „Aveam o stare proasta si simteam nevoia sa cumpar ceva, orice. Am rasfaoit-o. Insa nu o sa o citesc. Poate o sa o fac cadou. Si eu am avut o idee similara, dar ma gandeam la ceva mai sumbru, ca starea mea de acum, concediat de la serviciu.” Ma uit pe pagina lui de Facebook si vad ca a studiat filozofia, dar ca s-a reprofilat pe it.
O alta poveste este cea a unei tipe din Sibiu. Dupa cateva zile dupa ce a cumparat cartea din librarie imi scrie: „Cartea parca a fost scrisa pentru mine…” Imi povesteste cum a trait o poveste similara ca cea pe care a trait-o Maria cu Byron. Si ca inca o mai traieste. Iar daca va avea acelasi deznodamant ca cel din cartea mea, atunci ii va fi putin mai usor sa treaca peste, decat inainte de a citi cartea. Si ca ceea ce ea nu intelege este de ce americanilor le place sa vorbeasca atat de mult despre luna. Hmm…nici eu.:)
Si uite asa, fara sa vreau, am aflat 3 povesti de viata. Iar eu, cum sunt o fire visatoare, deja incep sa imi imaginez propriile lor vieti transpuse in scenarii pentru carti viitoare.
Pana la o viitoare carte, (In)decizii poate fi gasita cu pret redus zilele acestea pe http://carturesti.ro/carte/indecizii-286104 si pe http://www.librarie.net/p/269032/decizii
