Calatorie prin tara ciocolatei si a pralinelor – Partea 2

Nu degeaba Belgia este supranumita si tara ciocolatei. Aici exista peste 2000 de magazine specializate numai in ciocolata. Cateva dintre cele  mai familare nume ale producatorilor de ciocolata sunt: Neuhaus, Godiva, Leonidas, Corné Port-Royal, Galler, Jacques.

Neuhaus

  Originea celebrei ciocolaterii a inceput  in anul 1857, cand  Jean Neuhaus (de origine elvetiana) si-a deschis propria farmacie in Bruxelles. El vindea  ciocolata amaruie (lichida sau solida) fabricata in pivnita farmaciei sale. In anul 1912, Jean Neuhaus junior, a preluat afacerea si a creat ceea ce denumim  azi pralinele begiene, iar 3 ani mai tarziu, cu ajutorul sotiei sale, a creat o cutie speciala  in care se tin pralinele denumita “ballotin”. De atunci si pana in ziua de azi, ciocolateria Neuhaus se numara printre ciocolateriile de lux din intreaga lume.

Godiva

Totul a inceput in anul 1926, in subsolul casei familiei Draps din Bruxelles. Dupa cel de-al Doilea  Razboi Mondial, cei trei frati: Joseph, François si Pierre au dat numele “Godiva” intreprinderii lor familiale. Numele a fost dat in onoarea  legendei doamnei Godiva. Legenda spune ca, in secolul al XI-lea, Godiva, sotia unui lord din acea vreme, a calarit  pe strazile din Conventry (oras din Anglia) fara a purta haine, ca semn de protest impotriva taxelor exagerate impuse de sotul sau chiriasilor. Cu trecerera timpului, afacerea “Godiva” s-a extins putin cate putin, ajungand de la Bruxelles pana in New York.

Leonidas

Numele este dat dupa numele fondatorului grec, Leonidas Kestekides, care in urma premiilor castigate in anul 1910 la Bruxelles si in 1913 la Gent, fiind recunoscut ca un adevarat mester in arta ciocolatei, s-a stabilit in Belgia. El a dorit sa faca accesibila vanzarea ciocolatei tuturor locuitorilor si a creat conceputul prin care vindea ciocolata la fereastra,  astfel incat trecatorii sa  poata vedea toate sortimentele. Conceptul, cunoscut de specialisti drept “guillotine-window” a avut succes imediat.

Galler

  Fondata in 1976, Jean Galler a reusit sa creeze cea mai fina ciocolata si a devenit oficial furnizorul de ciocolata al Casei Regale. El este inventatorul a ceea ce denumim “langue de chat” (limba de pisica). Unul din magazinele sale le puteti admira chiar in Grand-Place din Bruxelles.

Pierre Marcolini

 Se spune ca cea mai buna ciocolata  este cea de la ciocolateria Pierre Marcolini.  Acesta si-a deschis magazinul in Bruxelles in 1995, imediat ce a castigat titlul de “World Champion of Pastry”. In ciocolata gasim nu numai fructe neobisnuite (pepene, pere) dar si condimente precum piperul, patchouli.

Pe langa cele descrise mai sus, in Belgia puteti admira si alte faimoase ciocolaterii precum Dumon Chocolatier (una din locatii o puteti gasi in Brugge), o afacere de familie foarte mica, dar ce ofera ciocolata de cea mai buna calitate, premiata la numeroase concursuri, ori Corné Port Royal, cu o traditie de peste 80 de ani, ce imbina ingrediente 100%  naturale cu cei mai buni specialisti in decorarea manuala a bomboanelor, ori Jacques, devenit celebru in urma inventarii batonului de ciocolata.

          

Cum se “fabrica” pralinele belgiene?*

In cadrul muzeului de ciocolata din Bruxelles, am luat parte la o demonstratie in care am vazut cum se fabrica renumitele praline belgiene. Procesul se numeste”moulding”, umplerea formelor cu ciocolata. Ciocolata topita este turnata in forme si este lasata sa se raceasca si sa se intareasca (la frigider). Ulterior, pralinele sunt umplute cu crema (caramel etc), se adauga un nou strat de ciocolata lichida si se pun iar la frigider. Odata ce pralinele s-au intarit, sunt scoase din forme.

Temperatura joaca un rol cheie in procesul de creare a pralinelor. Ciocolata neagra necesita o temperatura de 31-32 grade, cea cu lapte in jur de 30, iar cea alba 28. Este bine de stiut atunci cand cumparati ciocolata, ca aceasta trebuie mentinuta la o temperatura de 15-18 grade, trebuie sa fie tinuta departe de caldura, umiditate, fiind recomandat un loc uscat. Durata de valabilitate difera de la 1 an pentru ciocolata neagra, la 6 luni pentru ciocolata cu lapte sau cea alba.

Si, daca vi se face dor din cand in cand de adevarata ciocolata belgiana, nu uitati ca si la noi in tara puteti savura aroma unica a pralinelor belgiene, intr-o vizita la Neuhaus ori Leonidas.

*www.mucc.be

Calatorie prin tara ciocolatei si a pralinelor – Partea 1

Cand te gandesti la Belgia, primul lucru care iti vine in minte este ciocolata.

Si pentru ca am vrut sa ma conving de acest lucru, am intreprins in plina vara o incursiune in tara ciocolatei. Si cu ce puteam incepe vizitarea  Belgiei daca nu cu explorarea muzeului de ciocolata unde i-am descoperit originile si modul de preparare.

Scurta istorie a ciocolatei:

Originea ciocolatei se gaseste in arborii de cacao cultivati de triburile aztece si maiase din  America Centrala si de Sud. Acestia foloseau boabele de cacao drept moneda de schimb, sau pentru a face o bautura speciala cu gust amarui, numita “Xocoatl”. Pentru europeni descoperirea ciocolatei a venit in anii  1518-1528, atunci cand spaniolul Fernando Cortez a debarcat in Mexic. Considerat un rege, bastinasii i-au oferit bautura lor specifica, facuta din boabe de cacao. Intr-o scrisoare adresata regelui Spaniei, Cortez spune ca a descoperit in America o licoare care iti permite sa ai energie intreaga zi fara sa ai nevoie de hrana. Colonistii au dus aceasta licoare in Spania (era in special consumata de marea nobilime) si i-au adaugat zahar  pentru a se adapta gustului europenilor. Arborele de cacao a fost plantat in Spania  timp de 100 de ani in gradini secrete. Raspandirea bauturii in Europa  a avut loc in 1615, cand regina Ana a Austriei, fiica regelui Spanei s-a casatorit cu  Ludovic XIII si a dus in Franta reteta bauturii de ciocolata.

Prima tableta de cicolata dateaza din 1635 si a fost  realizata in Belgia.

De la fruct la ciocolata:

Arborele de cacao (masoara intre 4-10 metri) se cultiva in zonle tropicale, 70% din productia mondiala provenind din Africa.

1.Fructul si boabele de cacao

Fructul masoara intre 10-25 cm, poate cantari  pana la ½ kg si in el se gasesc boabele de cacao (30-40 ca numar, asezate ca intr-un ciorchine).

2. Procesul de fermentatie

Fructele sunt recoltate dupa 4 luni. Ulterior fructul se desface pentru a lasa boabele sa fermenteze timp de 2-3 zile (in foi de bananier).

3. Procesul de uscare

Dupa incheierea procesului de fermentatie, boabele de cacao sunt lasate la uscat timp de 2 saptamani. Dupa acest proces, boabele de cacao sunt selectate in functie de calitate.

4. Procesul de prajire

Boabele sunt prajite la temperatura de 100-140 grade timp de aproximativ 20 de minute, gustul amarui al ciocolatei provenind de aici.

5. De la bob de cacao la masa de cacao

Dupa incheierea procesului de prajire, boabele de cacao sunt introduse intr-un zdrobitor. Astfel este separata samanta de coaja. Semintele sunt ulterior macinate. Rezulta o pasta care poarta denumirea de masa de cacao.

Masa de cacao = pudra de cacao + unt de cacao; datorita temperaturii inalte de presare, untul se topeste si pudra poate fi separata de unt.

6. De la pasta de cacao la produsul finit

Masa de cacao se framanta timp de cateva ore in niste malaxoare gigant (denumite “conches”). In functie de tipul de ciocolata dorit, untul de cacaco, lecitina, vanilia, zaharul (si laptele pentru ciocolata cu lapte sau pentru cea alba) sunt adaugate in cantitati diferite. In timpul acestui proces, fluiditatea ciocolatei este masurata.

Ciocolata este gata pentru a fi trimisa maestrilor ciocolatieri. Aceasta este livrata in 3 forme: tablete de 5 kg, lichida sau bomboane.

Pe langa povestea ciocolatei, in muzeu am putut admira adevarate opere de arta facute…tot din ciocolata:)

    

Hobby-uri la birou

Saptamana trecuta am aflat cum poti sa ai un hobby si in pauzele de la munca. Tot ce  trebuie sa ai la indemana este hartie colorata, un strop de rabdare si multa dedicare. In cadrul programului de Well-being care se desfasoara in cadrul Orange, “maestrul” Ovidiu ne-a impartasit pasiunea sa pentru indoit hartii si ne-a introdus astfel in arta origami.

Ce inseamna origami?

Origami (din japoneză 折り紙 origami, hârtie pliată) constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsuflețite sau forme decorative abstracte*.

Origami este un hobby  potrivit pentru toate varstele. Cei mai mici pot crea diverse animale, pasari din hartie in timp ce, cei mai mari pot face adevarate decoratiuni  pentru casa ori pentru birou. Cea mai cunoscuta creatie din origami o constituie cocorul, pasare a fericirii asa cum este ea cunoscuta in Japonia.  Exista si povestea acelor 1000 de cocori care spune ca celui care  va reusi sa realizeze cei 1000 de cocori i se va indeplini o dorinta. Auzind aceasta poveste, o fetita din Japonia, victima a bombei atomice de la Hirosima, care suferea de leucemie, s-a apucat in spital sa confectioneze cocori. Nu a reusit sa ajunga insa la cei 1000 pentru ca a murit intre timp. Opera a fost continuata de colegii ei si in cinstea fetitei s-a ridicat o statuie infatisand-o pe copila impreuna cu un cocor de hartie.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=pD9JALM9Z48&w=420&h=315

Povesti sau nu, arta origami dezvolta creativitatea si imaginatia copiilor iar pe cei mari ii relaxeaza si ii face sa se simta iar copii.

De unde puteti invata sa faceti origami?

Pe internet exista numeroase tutoriale, chiar si cluburi de origami, dar puteti invata si citind in carti de specialitate ori participand la diverse ateliere.

        

*Wikipedia

Free books!

             Facebook, Twitter, Linkedln… toata lumea cunoaste aceste retele de socializare, insa cati dintre noi au auzit de Bookcrossing? Ei bine, la evenimentul Street Delivery de anul acesta m-am “familiarizat“ cu acest concept  si m-am gandit sa vi-l impartasesc si voua.

              Ce este “Bookcrossing”?  Este un proiect international, o biblioteca a orasului, a strazii, care numara  peste 1,500,000 de iubitori ai cartilor din toata lumea.

              Ideea este simpla. Cineva lasa intr-un loc public (parcuri, cafenele, autobuze, statii de metrou, etc) o carte, avand pe coperta un cod de inregistrare, cateva instructiuni si un mesaj. Cel care o gaseste o citeste, se inregistreaza pe site-ul http://www.bookcrossing.com, introduce codul unic  BCID gasit. Primeste astfel acces pentru a vedea cine a mai citit acea carte, unde a gasit-o la randul sau,  impresiile si comentariile lasate. Dupa lectura, cititorul isi creeaza pe site un cont (se poate intregistra sub numele real sau unul fictiv), selecteaza locul in care a gasit cartea (tara, oras, loc), da o nota cartii   si isi lasa  parerea lui online vis-a vis de subiectul cartii. Dupa lectura, cititorul repune cartea in circulatie in asa numitele “crossing zones” (zone de tranzit- statii de metrou, cinematografe, etc) si astfel va ajunge la un alt cititor, si apoi la un altul…

               De asemenea, daca aveti o carte preferata, pe care doriti sa o impartasiti si celorlati, sau de ce nu, aveti vreo carte in dublu exemplar, puteti sa o faceti sa devina parte a proiectului Bookcroosing. Intrati pe site, obtineti un cod BCID, imprimati eticheta si “eliberati” cartea in oras.

                Bookcrossing Romania  s-a lansat in 2010, de catre Radio Romania Cultural cu ocazia targului de carte Gaudeamus.  Sub indemnul “Cand gasesti o carte in oras, fa-o sa circule”, au fost puse in circulatie zeci de carti si s-au deschis primele zone de tranzit.

Pe site-ul http://bookcrossingrrc.radiocultura.ro/ puteti urmari cartile puse in circulatie, zonele de tranzit existente si lansarile care au loc. De asemenea, daca doriti, puteti sa deschideti propriile zone de tranzit. Instructiunile le gasiti pe site.

               Cartea pe care cei de la Radio Romania Cultural mi-au inmanat-o a fost “Trestia revoltata” de Nina Berberova, din colectia “Cartilor de pe noptiera”. Am citit-o, am urmat instructiunile si mi-am creat cont. Mi-am spus parerea, iar acum urmeaza sa o lansez mai departe. O sa o las cel mai probabil intr-o statie de metrou. Abia astept sa vad la cine o sa ajunga si sa citesc impresiile sale.

               Haideti sa incurajam astfel cititul, pentru ca acest mod de a citi este gratuit, reprezinta prima bibilioteca disponibila tuturor locuitorilor unui oras si, mai mult decat atat, reprezinta un proces interesant avand in vedere ca aceasta carte va avea o viata a sa, va calatori in lume, va ajunge in mainile a zeci, poate chiar sute de cititori si va imprumuta cate putin din personalitatea fiecaruia.

     

Cum sa inveti sa canti la pian in 4 sedinte

Saptamanile trecute am luat parte la atelierul de pian de la Incubator 107, un  workshop in care am descoperit ca exista si alta metoda de a invata sa canti la pian. Notele muzicale din “cheia fa” de pe portativ la care in copilarie ma uitam  atat de chioras, eu neintelegandu-le…ce au cu mine,  iar ele privindu-ma dispretuitor in lungile si plictisitoarele sedinte de pian pe care ai mei ma obligau sa le fac cu o  tacticoasa profesoara de pian, ca uite…asa era la moda p-atunci….au capatat dintr-o data cu totul alt sens.

Ei bine, Valentin, un virtuoz al pianului, ne-a impartasit tainele acestui instrument muzical si ne-a insuflat putin cate putin, in cele 4 sedinte pasiunea pentru pian. Avand in fata pe un proiector desenata claviatura si notatia internationala a notelor (spre ex: litera A are corespondent nota “la”, litera B are corespondent nota”si” etc), si avand langa noi un pian electronic, putin cate putin, fiecare dintre noi a reusit, la inceput timid, apoi cu mai mult curaj, sa faca primele acorduri, pentru ca in finalul primei sedinte sa reusim sa cantam cu totii melodia: “Hit the Road Jack”.

In a doua sedinta deja eram pe pagina de http://www.tabulaturi.ro incercand sa descifram tainele pieselor celor de la Vama Veche.

In a treia sedinta am descoperit ritmurile pe piesa Richard Marx- “Right here waiting for you”, iar in ultima sedinta, ca niste adevarati maestri ai pianului  ne-am facut de cap cu Beatles, Adele, Coldplay si nu in ultimul rand am cantat cu totii la unison ” Requiem for a piano”.

Fie ca va doriti un nou hobby, fie ca doriti sa va relaxati dupa o zi incordata de munca, fie ca doriti sa impresionati o fata interpretandu-i “Balade pour Adeline” ori “Fur Elise”; ei bine, motive sunt destule pentru a va apuca de pian.

Puteti incepe prin a va lua de pe internet tutoriale (http://www.youtube.com/youcanplayit),  si a va achizitiona un pian electronic care nu costa…mai mult decat un i-phone 5 :). In final va invit sa ascultati o melodie incantatoare si moderna:

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=NzGgX1DihPw&w=560&h=315

Street Delivery 2012 Bucuresti, nu Budapesta

Weekendul  acesta a avut loc cea de-a saptea  editie “ Street Delivery”, un eveniment in care bucurestenii  au parcurs un “traseu cultural”, un traseu in care arta a dat viata peisajului urban.

Anul acesta Strada Arthur Verona s-a dorit a fi parc urban, un puzzle cu elemente in care reciclarea creativa, idei de amenajare urbana s-au impletit cu  voia buna si pofta de distractie a trecatorilor.

Evenimentele desfasurate pe parcursul celor 3 zile au cuprins cate putin din fiecare  arta. Cei mici au fost instruiti de mesteri iscusiti in arta olaritului, a picturii, a tesutului ori s-au balacit in piscina amenjata in mijlocul strazii.

Pentru tineri si nu numai, tentatiile au fost mari: concerte, proiectii, filme de scurt metraj, scenografie urbana, jonglerii, distractia tinand pana tarziu in noapte.

A fost creat ad-hoc chiar si un ziar, “Trotuarul,” un ziar scris direct in strada, la o masina de scris, redactori fiiind chiar trecatorii. Aici la street delivery, mai tare ca in Vama Veche” este una din insemnarile din ziar.

Fie ca au participat activ la evenimente, fie ca doar s-au plimbat pe strazi cu paharul de limonada ori de bere in mana, privind la artistii care pictau graffiti pe ziduri ( tema abordata  a fost lipsa spatiului verde din Bucuresti, intr-o maniera vazuta de un grup de artisti straini), fie ca si-au cumparat tricouri personalizate imprimate, fie ca s-au pozat in haine de epoca,  fie ca au admirat antichitati ori s-au amuzat la citirea unor benzi desenate, fie ca au luat parte la actiuni caritabile (” doneaza o limonada”), fie ca au participat la diverse tombole, trecatorii  s-au bucurat de 3 zile de arta in strada, in care cuvantul de ordine a fost urban: de la biciclete urbane pana la adevarate proiecte de amenajare urbana.

Impresii?

In ceea ce ma priveste, am fost incantata sa vad ca an de an, acest proiect cultural  ia amploare, ca devine un mijloc de exprimare libera prin intermediul artei si mai ales ca strazile erau pline de grupuri de tineri care au ales sa petreaca intr-un alt mod un weekend de vara -  bucurestenii au ales sa fie la moda, sa fie pro-urbani, sa arate ca le pasa, ca vor sa se implice in dezvoltarea orasului. Ca o concluzie as putea spune  ca luand parte la un astfel  de eveniment m-am simtit ca traiesc , fie si pentru cateva ore,  intr-o capitala culturala- europeana in sensul cel mai adevarat al cuvantului.

“Leaders without titles”

Fie ca este vorba de viata profesionala ori de cea personala, in cadrul conferintei “The Ultimate Success Summit” de la Bucuresti de anul acesta, Robin Sharma (unul dintre cei mai importanti experti din lume in domeniul leadership-ului) ne-a prezentat un nou concept, acela de a fi lider fara a avea neaparat un titlu in acest sens.

O sa va dezvalui cativa dintre pasii propusi de Robin Sharma in cadrul conferintei.

Pasul 1.Incearca sa te trezesti in fiecare zi la 5 dimineata.

  • Acorda cel putin 15 minute exercitiilor fizice usoare (stretching, pilates etc).
  • Noteaza-ti intr-un jurnal 5 realizari pe care le-ai indeplinit in ziua care tocmai a trecut.
  • Asculta melodia care te relaxeaza
  • Citeste cateva pagini dintr-o carte care te inspira.

Pasul 2. Propune-ti in fiecare zi sa realizezi 5 noi obiective.

Pasul 3. Metoda 90/10/90. La fiecare 90 de minute de lucru ia o pauza de 10 minute in care sa te relaxezi.

Pasul 4. Foloseste un vocabular motivant in detrimentul discursului victimei. Cuvintele au puterea de a inspira. Nimic mai adevarat. Foloseste intotdeauna un vocabular optimist in care cuvintele predominate sa fie de tipul “ hai sa gasim o solutie…”, “incerc sa…“ si nu de tipul “niciodata nu reusesc sa…”, nu pot sa…”, “nu indraznesc sa cer … pentru ca…”etc..

Pasul 5. Ai grija de conditia ta fizica. Este foarte importanta. Dupa cum bine spunea Robin Sharma” Get fit like Madonna.” Puteti sa optati si pentru masaj de relaxare.

Pasul 6. Alege sa faci munca grea, nu fugi de ea si astfel nu vei rata nici oportunitatile care vor aparea.

Alaturi de cei sase pasi, Robin Sharma ne-a povestit cate ceva si despre conditiile pentru a deveni un leader fara titlu de succes:

  1. Fii bun in ceea ce faci in asa fel incat ceilalti sa nu mai poata sa-si ia ochii de la tine si de la ceea ce faci
  2. Scapa de scuze. Scuzele apar intotdeauna datorita fricii de schimbare, de a nu fi destul de bun.
  3. Facebook, Twitter, e-mail, toate acestea ne distrag atentia, ne fac sa ne focusam energia, concentrarea in alte directii. Spre exemplu, in medie toate cele amintite mai inainte ne distrag atentia timp de cel putin 2 ore/zi. Trebuie sa incercam in fiecare zi sa petrecem cel putin 1 ora fara tehnologie.
  4. Este foarte important sa-i lasi pe ceilalti intr-o stare mai buna decat cea in care i-ai gasit. Aici ne referim la echipa pe care ai avut-o in subordine, la oamenii cu care ai lucrat.

Si in final, ultimele idei pe care Robin Sharma le-a mentionat si merita sa fie amintite:

  • In leadership marimea pozitiei este mai putin importanta decat puterea impactului, a rezultatelor.
  • Leadership inseamna: inspiratie, influenta, impact.
  • In ziua de azi firmele trebuie sa foloseasca urmatorul avantaj competitiv: sa dezvolte leaderi la toate nivelele (fiecare persoana din companie) mai rapid decat o face concurenta.
  • Fii recunoscator. Ziua de azi vine o data in viata ta.
  • Nu ajunge sa ai success fara a avea o familie.
  • Construieste-ti un mod de viata frumos.
  • Viata e scurta, foloseste-o.

Acesta a fost in linie mare prezentarea conceptului de lideri fara tittlu. Multi dintre noi probabil ca stiam deja multe din cele amintite, dar eu va propun ca incepand de astazi sa le punem si in practica, pentru ca, nu-i asa, la ce folos teoria fara practica?

Un “altfel” de a petrece o seara de vineri

Teatru de sufragerie -Camil .Un oarecare

Un altfel de spectacol  intr-un altfel de decor. O sufragerie deschisa. 5 perechi de ochelari. 5 personalitati diferite. Un singur actor. Un spectacol cu accente freudiene, in care problema interioara a lui Camil, un tanar de 24 de ani devine si problema ta, a  spectatorului.  Un teatru interactiv, de fiecare data diferit, in care Camil reuseste sa transmita fiecaruia dintre noi o emotie, o emotie pe care la plecare o iei cu tine, impreuna cu raspunsurile pe care singur  incerci sa ti le dai la intrebarile “suntem oare singuri? sau “tu ce faci cu iubirea ta?”

In Camil te regasesti tu cu temerile tale, cu iluziile tale, cu superficialitatea ta, cu profunzimea ta, cu un intreg tumult de  idei care iti zduncina intr-un fel constiinta. Ai senzatia unui deja–vu. Ca si tu ai trait fragmente din viata lui Camil, ca si tu ai aceleasi esecuri,dar cel mai important in tot acest context este faptul ca nu esti judecat. Dupa cum marturisea regizorul si totodata autorul  piesei  intr-un interviu,” Camil nu judeca, el doar observa. Camil le vorbeste direct oamenilor, ii priveste in ochi. Isi spune povestea si isi seduce publicul.”   Textul piesei se remodeleaza in fiecare an.  Camil creste o data cu  cei care l-au creat, autorul  si actorul lui, dar creste si o data cu noi, publicul. Problemele noastre devin altele.  Asadar, haideti sa evoluam si noi impreuna cu Camil si la urmatoarea reprezentatie a piesei de vinerea aceasta, 8 iunie, ora 20.30, in Lumea lui Momo.

Rezervarile se fac in limita a 20 de locuri disponibile, la adresa de e-mail teatruldesufragerie@gmail.com sau tel 0723.565.113 pana in ziua spectacolului.

Caldura mare, mon cher……Taxi, taxi

Pe cand ma aflam astazi in taxi, mai precis in Taxi Cobalcescu si ascultand la radio ultimele barfe legate de Bianca Dragusanu, mi-am adus aminte brusc de un fragment din cartea lui Dan Puric “Fii demn” si am inceput sa zambesc. Intr-o calatorie cu aceeasi companie de taxi, Puric il intreaba pe sofer daca stie cine a fost Cobalcescu, iar raspunsul neasteptat al acestuia “sefu lu’ patron” creeaza o scena desprinsa parca din Caragiale. Cu siguranta ca acel sofer ar fi stiut sa spuna cine e Bianca Dragusanu (ca de altfel toata Romania), dar la intrebarea legata de numele pe care-l reprezenta compania la care era angajat, nu a putut da raspunsul. Si daca nu a stiut el, ca reprezentant al companiei, ce pretentii oare sa avem de la generatiile tinere …?

Oare cati dintre noi atunci cand mergem cu metroul, sau cand ne oprim in dreptul unei statui ne gandim la insemnatatea acelei personalitati, si daca nu citim o carte despre acea personalitate, cel putin avem minimum de decenta sa cautam pe Wikipedia? Oare n-am ramane mai imbogatiti sufleteste si cultural daca in loc sa citim pe internet stiri cu ultimele barfe ale vedetelor, in fiecare zi ne-am gandi la o personalitate (a carei nume ne rasuna in minte fie dimineata in metroul aglomerat cand, spre exemplu, ne oprim in statia Petrache Poenaru sau Costin Georgian, fie seara, cand ne intoarcem acasa si reflectam putin asupra numelui strazii pe care locuim). Si cine stie, putin cate putin, ne-am putea mandri si noi cu faptul ca suntem romani si am avea astfel adevarate exemple de oferit generatiilor viitoare.

Iar acum, pentru ca am inceput cu Cobalcescu, o sa termin tot cu el. O sa facem un prim exercitiu:  Ei bine, stiati ca exista o insula din arhipeleagul Palmer, (in Antarctica) care ii poarta numele, acesta fiind propus de Emil Racovita  in timpul unei expeditii de ale sale?

1 7 8 9