“Nimeni nu o sa va invete cat si cum sa dati la instrument. Sunetul il ai tu in tine sau il cauti.” – lectia de violoncel cu Adrian Naidin

adrian.naidinA inceput studiul muzicii in copilarie, atunci cand s-a apucat sa cante din joaca la muzicuta. La scoala a ales violoncelul pentru ca la sectia de pian nu mai erau locuri libere. Considera ca in ceea ce face este vorba de har, dar mai ales de multa munca. Vocea si violoncelul sau ating cele mai sensibile corzi pe muzica atat de draga lui a folclorului romanesc, dar si pe muzica de jazz ori muzica de camera pe marile scene din tara si din strainatate. Adrian Naidin a venit cu violoncelul in mansarda incubator107 ca sa ne vorbeasca noua, celor adunati acolo (printre care si subsemnata) despre folclor, pasiune, muzică și despre viață. Si sa ne cante arii din Bach, Enescu, Paganini, folclor ori compozitii proprii.

1. despre inceputurile muzicii

Pe la 4 ani am gasit o muzicuta si am cantat din ea toata ziua. Povestea muzicii cred ca de acolo incepe. Cand am gasit acea muzicuta. Invatasem sa cant o melodie intr-o zi. Mi se parea o minune sa o cant eu la muzicuta. Trageam aerul suna int-un fel, dadeam aerul suna altfel. Ai mei mi-au luat-o pentru ca i-am nenorocit toata ziua cu muzicuta si mi-au pus-o pe dulap. Si n-am mai gasit-o. Adica era sus si am renuntat. Tin minte ca de atunci am inceput.

2. despre cum a ales violoncelul sau despre cum violoncelul l-a ales pe el (more…)

Cum sa gasesti o editura care sa iti publice cartea?

pozacarte2
Raspunsul? Insistand.
Atunci cand te apuci sa scrii prima data o carte esti foarte entuziasmat. Ai în cap subiectul. Poate si titlul. Dupa care te apuci de treaba. Te asezi in fata calculatorului ori a foii de hartie si te apuci sa scrii… cateva zile, cateva saptamani si tot asa, pana cand realizezi ca esti la ultima pagina si pui punctul ultimei fraze din carte. Si in acest moment iti pui si intrebarea: Unde o sa imi public eu cartea?
Iar daca vrei sa gasesti o editura care sa iti publice cartea pe banii lor, urmeaza pasii pe care i-am facut eu.

Pasul 1: Intocmeste o prezentare a carții (1-2 pagini) si un CV de autor. Daca ai si o recomandare (a unui scriitor sau critic literar) cu atat mai bine.

Pasul 2: Suna la edituri
Asa am inceput eu cautarea. Am sunat la peste 10 edituri. Mi-au dat adrese de genul office@editurax.ro si le-am trimis mail cu prezentarea cartii, manuscrisul propriu-zis si cu CV-ul de autor. Am avut surpriza ca doar un sfert dintre edituri sa imi confirme primirea email-ului (iar confirmarile au venit din partea unor secretare, nu a editorului). La telefon am avut parte si de raspunsuri de genul: “Dar ce d-onsoara, va asteptati sa publicam noi pe banii nostri, sa va scoatem noi din anonimat?”

Pasul 3: Daca pasul 2 nu merge… iti intrebi toate rudele, toti prietenii daca cineva stie pe cineva care lucreazs la o editura
(more…)

“Muntii nu se urca doar cu pioleti, coltari, oxigen suplimentar, ci mai ales cu smerenie” – lectia de alpinism cu Alex Gavan

a.gavan

Este primul tanar alpinist roman care a urcat un optmiar, varful Cho Oyu, in 2006, la doar 24 de ani. Are cele mai tari selfi-uri din lume in cele 6 varfuri de peste 8000 m altitudine din Himalaya pe care a urcat fara sa folosească oxigen suplimentar. Alex Gavan este un cautator de inaltimi atat la exterior, cat si la interior. Si-a lasat pioletii si coltarii acasa si a venit in fata unor corporatisti (printre care si subsemnata) pentru a le vorbi despre munte si despre ultima experienta avuta in Nepal.

1. despre ce inseamna sa urci varfuri de peste 8000 m fara oxigen suplimentar

Sunt un om nerezonabil atunci cand vine vorba de visele mele, de proiectele in care aleg sa ma implic si de asteptarile pe care le am fata de mine insumi. Sa urci un varf de peste 8000 m fara oxigen suplimentar, din afara cel putin (uneori si din interior) poate parea o mare nebunie. In ascensiunea finala creierul meu e impartit in doua, pleonastic vorbind. Tot pleonastic vorbind, 100% din el e concentrat pe ceea ce se intampla inlauntru meu: oare, daca continui spre varf o sa ma extenuez si nu o sa am energie sa ma intorc? Oare dau semne de edem pulmonar sau cerebral? Cealalta jumatate, dar tot 100% e concentrata pe ceea ce se intampla in exteriorul meu: daca trecem acum panta asta de zapada oare o sa declansam o avalansa sau e mai bine sa o luam pe scurtatura spre tabara de baza? Incerc sa am aceste asteptari elevate creierului meu la o altitudine unde practic pilotii de avion zboara in cabine presurizate.

2. despre ce inseamna succesul in meseria de alpinist

(more…)

“Actoria e o meserie pe care nu o poti face daca nu iti place” – lectia de actorie cu Dragos Bucur

dragos bucur
Este actor de film, scena si televiziune, dar si prezentatorul show-ului PRO TV “Visuri la cheie”.
A fost castigator 2 ani la rand al premiului Gopo pentru cel mai bun actor si a fost cel de-al treilea roman selectat in programul international Shooting Starts din cadrul Festivalului de film de la Berlin. Alaturi de sotia sa, Dana Nalbaru au o fetita, Sofia de 8 ani si un baietel de 1 luna, Kadri. Dragos Bucur si-a lasat rolul de actor pe scena si a venit impreuna cu Sofia intr-o sala de corporatisti (unde se afla si subsemnata) ca sa vorbeasca despre familie si cariera. Despre cum ascultarea activa si raspunsul adaptat pot duce la echilibru intre viata personala si cea profesionala.

1. despre legatura dintre ascultare si meseria de actor

Actoria e o meserie pe care nu o poti face daca nu iti place. Daca esti contabil si te duci la birou si nu ai chef sa iti faci meseria te asezi la birou, iti deschizi programul, iti faci treaba si in timpul asta te poți gandi la absolut ce vrei tu. Nu e obligatoriu sa te coste cifrele alea, sa iubesti cifrele alea, sa te implici. Iti faci treaba asa, in mod paralel: una e gandul, alta e jobul. In meseria mea nu se poate chestia asta. In corporatii ai un job si stii ca-l pastrezi pe cel putin un an de zile. Meseria mea incepe cu un casting. Stii ca lucrezi o luna. Atat. Dupa o luna trebuie sa dai alt casting. Si tot asa. Viata mea inseamna o reconfirmare, o reafirmare, o dovedire a faptului ca sunt în stare. Din momentul in care te duci la casting trebuie sa te intereseze, sa vrei cu tot dinadinsul sa iei castingul ala. Cum poti face asta?
(more…)

“Meseria de muzician, de dirijor este meseria unei singure sanse.” – lectia de dirijorat cu Tiberiu Soare

pozasoare
A inceput studiul muzicii la 5 ani si jumatate. Bunicul l-a auzit imitand destul de curat melodiile pe care le asculta la radioul din bucatarie si l-a trimis la Scoala de Muzica. A studiat vioara pana in clasa a opta. A vrut sa devina ofiter si a urmat Liceul Militar. Si-a dat seama ca nu poate renunta la muzica si a dat admitere la Conservator unde a urmat doua facultati: una de interpretare muzicala si cealalta de dirijat de orchestra. Și-a inceput cariera in 1999 si fost dirijor la Opera Nationala Romana, dirijor al Orchestrei Nationale Radio, precum si dirijor pentru numeroase orchestre renumite din strainatate. Visul lui Tiberiu Soare (ca al oricarui mare alt dirijor) este sa dirijeze la Scala din Milano.
Si-a lasat bagheta si fracul acasa si a venit intr-o sala de corporatisti (unde se afla si subsemnata), ca sa vorbeasca despre muzica, despre ascultare si despre…

1. despre ce inseamna meseria de dirijor
Meseria de muzician, de dirijor este meseria unei singure sanse. Poti sa te pregatesti 2-3 luni pentru o anumita seara specifica. Dau un exemplu la intamplare. Ai de dirijat Simfonia V de George Enescu. Stii cu cateva luni inainte. Urmeaza un proces extrem de laborios de pregatire si urmeaza acea seara. Singura. Una. O singura seara in care tu trebuie sa dirijezi acea simfonie in public. Asta e o singura sansa. Si oricat de bine te-ai pregati, nu totdeauna poti sa controlezi absolut tot, mai ales intr-un colectiv mare de 100 oameni pe scena. Asa ca una din iluziile la care renunta orice dirijor pe parcursul carierei este iluzia controlului absolut. Poate parea ironic sau straniu, dar dirijorul vine in fata unui ansamblu de oameni pe care nu-l poate controla. Atunci vine intrebarea: de ce mai esti platit, de ce mai existi ca meserie, ce faci atunci? Raspunsul e foarte simplu: creezi un cadru, un mediu in care poate aparea muzica de calitate.

2. despre definiția unui dirijor
(more…)

“Orice femeie trebuie sa aiba o mascara si un gloss”- lectia de machiaj cu Marian Tanase

poza1tase

Sunt cazuri in care tu alegi meseria sau altele in care meseria te alege pe tine. Cea de-a doua varianta s-a aplicat foarte bine in cazul make-up artistului Marian Tanase, sau Tase (apelativ bisilabic primit la un curs de machiaj). A fost profesor, traducător, angajat in multinationale, dupa care a devenit make-up artist. A lucrat in televiziune (Realitatea, Romantica si Publika TV), iar in prezent este lector la Scoala Media FEM unde preda cursul de machiaj.
Degajat, cu simțul umorului, la finalul unei zilei de lucru incarcate, trecut de orele 21, Tase ne-a impartasit secretele frumusetii prin machiaj.

1. Un machiaj bine realizat face o femeie sa se simtă puternica. Cand realizezi machiajul unei femei pe care o vezi pentru prima oara, de ce anume tii cont in alegerea machiajului?
In primul rand de mesajul pe care vrea sa-l transmită femeia respectiva. Ma intereseaza motivul pentru care se machiaza. Ma intereseaza pe urma timpul pe care vrea sa-l petreaca cu machiajul respectiv pe fata ca sa stiu exact ce produse ii aplic. Dupa care ma intereseaza niste elemente foarte importante in machiajul respectiv: culoarea de par, culoarea de piele si textura ei si culoarea ochilor. Dupa care sunt accesorile pe care le poarta si care de obicei sunt cerceii sau chestii de pus la gat sau oja ori rujul preferat pe care il poata clienta si pot sa fac o armonie cromatica cu aceste lucruri. Dar de obicei parul, pielea și ochii ma intereseaza.

2. Care este diferenta intre produsele profesionale si cele de mass-market? Este bine sa folosim produse profesionale zilnic sau doar pentru evenimente speciale?
(more…)

Cum imi place sa fiu mintita

pozaminciuna
Trebuie sa recunosc. Imi place sa fiu mintita. Dar sa fiu mintita frumos.
Sa mi se spuna ca orasul asta nu e gri, ci colorat, chiar si atunci cand ploua si se infunda canalizarea. Pentru ca atunci imi imaginez ca sunt intr-o barca si traversez orasul, ca-n Venetia.
Sa mi se spuna ca atunci cand promit ceva, oamenii se tin de cuvant. Intotdeauna. Pentru ca imi imaginez ca orice promisiune este ca o privire ochi in ochi. Iar a doua oara cand te intalnesti cu acea persoana, ar insemna sa-i eviti privirea. Sa te uiti in alta parte.
Sa mi se spuna ca oamenii dau fara sa astepte sa primeasca ceva in schimb. Imi imaginez ca procedeaza asa pentru a-l face pe celalalt pur si simplu fericit. Ca oamenii dau pentru ca sunt acolo, pentru ca vad, pentru ca inteleg si pentru ca simt. Ca acei oameni dau si pleaca, fara sa ceara vama, tribut ori alta recompensa.
Sa mi spună ca exista reguli. Si ca ele sunt respectate. Pentru ca atunci cand nu sunt respectate, oamenii incearcă sa fure. Sa fure de la tine, de la altul, de unde apuca, pentru ca sa iasa in fata.
Sa mi se spuna ca atunci cand le spui oamenilor ca te deranjează ceva la ei sunt in stare sa inteleaga. Ca nu o sa te barfeasca si arate cu degetul.
Sa mi se spuna ca cei care dau sfaturi isi traiesc viaaa după propriile sfaturi. Ca mai intai le aplică in propria gradina.
Sa mi se spuna ca in viata asta nu trebuie demonstrat nimic. Pentru că viata nu are nevoie de NICIO DEMONSTRATIE.
Asa ca da, trebuie sa recunosc. Imi place sa fiu mintita. Sa mi se spuna ca universul este rasturnat.

Sursa foto: pixabay.com

“In Romania sunt doua tari: Bucuresti si restul” cu Cristina Liberis

liberisIn Romania sunt doua tari: Bucuresti si restul. Bucuresti este o tara. O tara in care nu se traieste, ci doar se supravietuieste. O tara in care toata lumea sta pe Facebook, o tara in care suntem autisti, nu avem dorinta de a relationa real cu celalalt pentru ca suntem mult prea plini de noi sau mult prea goi de noi. Te duci in Timisoara, te duci in Cluj, te duci intr-un sat din judetul Timis, acolo oamenii traiesc. Si cand spun traiesc, traiesc. Adica au o viata personala, au o viata de familie, au un serviciu, sau nu au un serviciu, dar nu conteaza, te uiti la fata lor si vezi ca ei traiesc. Aici este incrancenare, este frustrare, este orgoliu, este nimicnicie, nu mai exista repere morale, nu mai exista valori”. (Cristina Liberis)
Daca te probezi cu o rochie si a doua zi inca te mai gandesti la ea, atunci e bine sa te duci sa ti-o cumperi. Daca asculti un om vorbind si a doua zi cuvintele lui iti sunt impregnante adanc in minte ori in suflet, inseamna ca intalnirea aceea nu a fost intamplatoare. La cursurile de jurnalism Media FEM am asculat-o pe Cristina Liberis, jurnalista atat de cunoscuta pe care cu totii o priveam cu drag la TV atunci cand raporta despre misiunile de razboi. A vorbit despre misiunile ei din timpul razboaielor, despre riscurile la care a fost supusa si in genere despre tot peisajul media de acum 20 de ani in comparatie cu cel de acum.
De ce a ales jurnalismul de razboi, o meserie atat de dificila si riscanta pentru o femeie? ”
(more…)

Ce este mindfulness?

poza mindfulnessIn ultima perioada se discuta din ce in ce mai mai mult depre conceptul de mindfulness. Am fost si eu curioasa sa aflu despre ce este vorba si am luat parte la Conferinta despre mindfulness, sustinuta de Andreea Raicu. Iata ce am aflat:
Sa incepem cu mintea. Mintea ne poate fi prieten sau dusman. Da, dusman in momentul in care ne provoaca nelinisti, griji. Iar nelinistile si grijile provin de la gandurile noastre. Conform unor studii de la Harvard, 47% din timpul unei zile suntem pierduti in ganduri. Asta inseamna ca suntem cu mintea fie in trecut (spre ex: ne gandim adesea cum ar fi fost daca am fi reactionat diferit in situatia x) ori in viitor (spre ex: ne gandim adesea cum ar fi daca s-ar intampla situatia x). Cele mai multe ganduri se transforma in griji, fapt ce provoaca o irosire a energiei.
Ce inseamna in fond mindfulness?
- Sa fii prezent cu toata fiinta ta. Asta inseamna sa fii constient de actiunile pe care le faci, sa renunti la cat mai multe automatisme, sau la multitasking. De cate ori nu iesim la masa cu prietenii si ne simtim plictisiti? Asta fie pentru ca nu ascultam ce are de spus celalalt, pentru ca suntem concentrati la propriile ganduri, fie ca butonam de zor telefonul mobil.
(more…)

Souvenir de Cotroceni

bucuresti-palatul-cotroceni-635Impunător prin aspectul și stilul arhitectural, Palatul Cotroceni din capitală își așteaptă vizitatorii pentru a le destăinui istoria sa din spatele porților deschise. Pentru a-i pătrunde tainele, am ales să-i fac o vizită într-o frumoasă zi la început de vară. Și cine mă putea ajuta cel mai bine, dacă nu Georgeta Filitti, un istoric drag mie, cu o carismă aparte, pe care aș asculta-o vorbind ore în șir, întrucât ea este profesorul care transformă fiecare lecție din manualul de istorie într-o poveste captivantă. Rând pe rând, fiecare încăpere a palatului mi-a transmis câte o emoție aparte, iar eu am ales să închid ochii, să ascult și să mă întorc în timp.

Istoria Palatului Cotroceni începe cu logofătul Șerban Cantacuzino,celcare a construit o mănăstire pe locul actual al palatului, în secolul al XVII–lea. Fiind acuzat că uneltește împotriva domnitorului Gheorghe Duca și conform unei legende care spune că fugise cu iubita domnitorului, Șerban Cantacuzino a fost nevoit să-și caute o ascunzătoare. S-a refugiat în Pădurea Cotrocenilor și în semn de mulțumire pentru ajutorul primit de la localnici a ridicat un lăcaș sfânt. În timp, în jurul acestuia s-au dezvoltat diverse meșteșuguri care atrăgeau surse de venit. În urma negoțului și după închinarea mănăstirii la Muntele Athos (conform canoanelor vremii), mănăstirea Cotroceni devine cel mai bogat locaș de cult din ținut, fapt ce a determinat numeroase reacții negative din partea lumii laice. Din acea vreme s-au păstrat coloanele de piatră care se află acum în biserica de la Cotroceni (care au, după cum se spune, înălțimea lui Șerban Cantacuzino).

Lui Șerban Cantacuzino i-a succedat la tron Constantin Brâncoveanu. Domnia sa a fost pentru arte o adevărată Renaștere (la scara Țării Românești), cele mai mărețe biserici din Muntenia purtând amprenta stilului brâncovenesc. Acesta s-a impus și asupra ansamblului de la Cotroceni, care devenise reședință domnească. După moartea lui Brâncoveanu, la cârmuirea Țării Românești s-au instaurat domniile fanariote.

Deși erau privite cu scepticism din pricina dărilor către Poartă, domniile fanariote au adus și beneficii Țării Românești, în special prin reformele instituite menite să modernizeze statul (reforme fiscale, eliminarea șerbiei, introducerea codurilor de legi). În acea perioadă, ansamblul de la Cotroceni a cunoscut o perioadă de înflorire. Aici aveau loc spectacole fastuoase (nunți, primiri de oaspeți, sărbători creștine), dejunuri care țineau în jur de opt ore și care se distingeau prin abundența mâncărurilor și a băuturilor.

După revoluția lui Tudor Vladimirescu, în timpul domniei lui Barbu Știrbei, ansamblul de la Cotroceni s-a modernizat. Saloanele au capătat câte un nume în funcție de culoarea predominantă: Salonul Roșu, Salonul Galben etc. după modelul francez impus de împăratul Napoleon I, la modă în Europa acelei vremi. Saloanele moderne au luat locul încăperilor din secolul XVIII în care se serveau cafele, siropuri şi şerbeturi la mesele joase.

Cotroceni a devenit reședință de vară în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Împreună cu soția sa, domnitorul se retragea adesea aici, unde putea găsi o oază de liniște și răcoare în mijlocul căldurilor bucureștene.

continuare pe http://societatesicultura.ro/2014/08/souvenir-de-cotroceni/

1 2 3 4 5 9