Street Delivery 2012 Bucuresti, nu Budapesta

Weekendul  acesta a avut loc cea de-a saptea  editie “ Street Delivery”, un eveniment in care bucurestenii  au parcurs un “traseu cultural”, un traseu in care arta a dat viata peisajului urban.

Anul acesta Strada Arthur Verona s-a dorit a fi parc urban, un puzzle cu elemente in care reciclarea creativa, idei de amenajare urbana s-au impletit cu  voia buna si pofta de distractie a trecatorilor.

Evenimentele desfasurate pe parcursul celor 3 zile au cuprins cate putin din fiecare  arta. Cei mici au fost instruiti de mesteri iscusiti in arta olaritului, a picturii, a tesutului ori s-au balacit in piscina amenjata in mijlocul strazii.

Pentru tineri si nu numai, tentatiile au fost mari: concerte, proiectii, filme de scurt metraj, scenografie urbana, jonglerii, distractia tinand pana tarziu in noapte.

A fost creat ad-hoc chiar si un ziar, “Trotuarul,” un ziar scris direct in strada, la o masina de scris, redactori fiiind chiar trecatorii. Aici la street delivery, mai tare ca in Vama Veche” este una din insemnarile din ziar.

Fie ca au participat activ la evenimente, fie ca doar s-au plimbat pe strazi cu paharul de limonada ori de bere in mana, privind la artistii care pictau graffiti pe ziduri ( tema abordata  a fost lipsa spatiului verde din Bucuresti, intr-o maniera vazuta de un grup de artisti straini), fie ca si-au cumparat tricouri personalizate imprimate, fie ca s-au pozat in haine de epoca,  fie ca au admirat antichitati ori s-au amuzat la citirea unor benzi desenate, fie ca au luat parte la actiuni caritabile (” doneaza o limonada”), fie ca au participat la diverse tombole, trecatorii  s-au bucurat de 3 zile de arta in strada, in care cuvantul de ordine a fost urban: de la biciclete urbane pana la adevarate proiecte de amenajare urbana.

Impresii?

In ceea ce ma priveste, am fost incantata sa vad ca an de an, acest proiect cultural  ia amploare, ca devine un mijloc de exprimare libera prin intermediul artei si mai ales ca strazile erau pline de grupuri de tineri care au ales sa petreaca intr-un alt mod un weekend de vara -  bucurestenii au ales sa fie la moda, sa fie pro-urbani, sa arate ca le pasa, ca vor sa se implice in dezvoltarea orasului. Ca o concluzie as putea spune  ca luand parte la un astfel  de eveniment m-am simtit ca traiesc , fie si pentru cateva ore,  intr-o capitala culturala- europeana in sensul cel mai adevarat al cuvantului.

“Leaders without titles”

Fie ca este vorba de viata profesionala ori de cea personala, in cadrul conferintei “The Ultimate Success Summit” de la Bucuresti de anul acesta, Robin Sharma (unul dintre cei mai importanti experti din lume in domeniul leadership-ului) ne-a prezentat un nou concept, acela de a fi lider fara a avea neaparat un titlu in acest sens.

O sa va dezvalui cativa dintre pasii propusi de Robin Sharma in cadrul conferintei.

Pasul 1.Incearca sa te trezesti in fiecare zi la 5 dimineata.

  • Acorda cel putin 15 minute exercitiilor fizice usoare (stretching, pilates etc).
  • Noteaza-ti intr-un jurnal 5 realizari pe care le-ai indeplinit in ziua care tocmai a trecut.
  • Asculta melodia care te relaxeaza
  • Citeste cateva pagini dintr-o carte care te inspira.

Pasul 2. Propune-ti in fiecare zi sa realizezi 5 noi obiective.

Pasul 3. Metoda 90/10/90. La fiecare 90 de minute de lucru ia o pauza de 10 minute in care sa te relaxezi.

Pasul 4. Foloseste un vocabular motivant in detrimentul discursului victimei. Cuvintele au puterea de a inspira. Nimic mai adevarat. Foloseste intotdeauna un vocabular optimist in care cuvintele predominate sa fie de tipul “ hai sa gasim o solutie…”, “incerc sa…“ si nu de tipul “niciodata nu reusesc sa…”, nu pot sa…”, “nu indraznesc sa cer … pentru ca…”etc..

Pasul 5. Ai grija de conditia ta fizica. Este foarte importanta. Dupa cum bine spunea Robin Sharma” Get fit like Madonna.” Puteti sa optati si pentru masaj de relaxare.

Pasul 6. Alege sa faci munca grea, nu fugi de ea si astfel nu vei rata nici oportunitatile care vor aparea.

Alaturi de cei sase pasi, Robin Sharma ne-a povestit cate ceva si despre conditiile pentru a deveni un leader fara titlu de succes:

  1. Fii bun in ceea ce faci in asa fel incat ceilalti sa nu mai poata sa-si ia ochii de la tine si de la ceea ce faci
  2. Scapa de scuze. Scuzele apar intotdeauna datorita fricii de schimbare, de a nu fi destul de bun.
  3. Facebook, Twitter, e-mail, toate acestea ne distrag atentia, ne fac sa ne focusam energia, concentrarea in alte directii. Spre exemplu, in medie toate cele amintite mai inainte ne distrag atentia timp de cel putin 2 ore/zi. Trebuie sa incercam in fiecare zi sa petrecem cel putin 1 ora fara tehnologie.
  4. Este foarte important sa-i lasi pe ceilalti intr-o stare mai buna decat cea in care i-ai gasit. Aici ne referim la echipa pe care ai avut-o in subordine, la oamenii cu care ai lucrat.

Si in final, ultimele idei pe care Robin Sharma le-a mentionat si merita sa fie amintite:

  • In leadership marimea pozitiei este mai putin importanta decat puterea impactului, a rezultatelor.
  • Leadership inseamna: inspiratie, influenta, impact.
  • In ziua de azi firmele trebuie sa foloseasca urmatorul avantaj competitiv: sa dezvolte leaderi la toate nivelele (fiecare persoana din companie) mai rapid decat o face concurenta.
  • Fii recunoscator. Ziua de azi vine o data in viata ta.
  • Nu ajunge sa ai success fara a avea o familie.
  • Construieste-ti un mod de viata frumos.
  • Viata e scurta, foloseste-o.

Acesta a fost in linie mare prezentarea conceptului de lideri fara tittlu. Multi dintre noi probabil ca stiam deja multe din cele amintite, dar eu va propun ca incepand de astazi sa le punem si in practica, pentru ca, nu-i asa, la ce folos teoria fara practica?

Un “altfel” de a petrece o seara de vineri

Teatru de sufragerie -Camil .Un oarecare

Un altfel de spectacol  intr-un altfel de decor. O sufragerie deschisa. 5 perechi de ochelari. 5 personalitati diferite. Un singur actor. Un spectacol cu accente freudiene, in care problema interioara a lui Camil, un tanar de 24 de ani devine si problema ta, a  spectatorului.  Un teatru interactiv, de fiecare data diferit, in care Camil reuseste sa transmita fiecaruia dintre noi o emotie, o emotie pe care la plecare o iei cu tine, impreuna cu raspunsurile pe care singur  incerci sa ti le dai la intrebarile “suntem oare singuri? sau “tu ce faci cu iubirea ta?”

In Camil te regasesti tu cu temerile tale, cu iluziile tale, cu superficialitatea ta, cu profunzimea ta, cu un intreg tumult de  idei care iti zduncina intr-un fel constiinta. Ai senzatia unui deja–vu. Ca si tu ai trait fragmente din viata lui Camil, ca si tu ai aceleasi esecuri,dar cel mai important in tot acest context este faptul ca nu esti judecat. Dupa cum marturisea regizorul si totodata autorul  piesei  intr-un interviu,” Camil nu judeca, el doar observa. Camil le vorbeste direct oamenilor, ii priveste in ochi. Isi spune povestea si isi seduce publicul.”   Textul piesei se remodeleaza in fiecare an.  Camil creste o data cu  cei care l-au creat, autorul  si actorul lui, dar creste si o data cu noi, publicul. Problemele noastre devin altele.  Asadar, haideti sa evoluam si noi impreuna cu Camil si la urmatoarea reprezentatie a piesei de vinerea aceasta, 8 iunie, ora 20.30, in Lumea lui Momo.

Rezervarile se fac in limita a 20 de locuri disponibile, la adresa de e-mail teatruldesufragerie@gmail.com sau tel 0723.565.113 pana in ziua spectacolului.

Caldura mare, mon cher……Taxi, taxi

Pe cand ma aflam astazi in taxi, mai precis in Taxi Cobalcescu si ascultand la radio ultimele barfe legate de Bianca Dragusanu, mi-am adus aminte brusc de un fragment din cartea lui Dan Puric “Fii demn” si am inceput sa zambesc. Intr-o calatorie cu aceeasi companie de taxi, Puric il intreaba pe sofer daca stie cine a fost Cobalcescu, iar raspunsul neasteptat al acestuia “sefu lu’ patron” creeaza o scena desprinsa parca din Caragiale. Cu siguranta ca acel sofer ar fi stiut sa spuna cine e Bianca Dragusanu (ca de altfel toata Romania), dar la intrebarea legata de numele pe care-l reprezenta compania la care era angajat, nu a putut da raspunsul. Si daca nu a stiut el, ca reprezentant al companiei, ce pretentii oare sa avem de la generatiile tinere …?

Oare cati dintre noi atunci cand mergem cu metroul, sau cand ne oprim in dreptul unei statui ne gandim la insemnatatea acelei personalitati, si daca nu citim o carte despre acea personalitate, cel putin avem minimum de decenta sa cautam pe Wikipedia? Oare n-am ramane mai imbogatiti sufleteste si cultural daca in loc sa citim pe internet stiri cu ultimele barfe ale vedetelor, in fiecare zi ne-am gandi la o personalitate (a carei nume ne rasuna in minte fie dimineata in metroul aglomerat cand, spre exemplu, ne oprim in statia Petrache Poenaru sau Costin Georgian, fie seara, cand ne intoarcem acasa si reflectam putin asupra numelui strazii pe care locuim). Si cine stie, putin cate putin, ne-am putea mandri si noi cu faptul ca suntem romani si am avea astfel adevarate exemple de oferit generatiilor viitoare.

Iar acum, pentru ca am inceput cu Cobalcescu, o sa termin tot cu el. O sa facem un prim exercitiu:  Ei bine, stiati ca exista o insula din arhipeleagul Palmer, (in Antarctica) care ii poarta numele, acesta fiind propus de Emil Racovita  in timpul unei expeditii de ale sale?

1 8 9 10