Ospatar…de Lipscani

“Ospatarul: Data viitoare sa mancati prajitura in parc!

Clientul: Nu va inteleg atitudinea…dvs nu castigati un salariu?

Ospatarul: Nu! Noi traim din spaga!

Clientul: Pai, domn’le…asta doar in Romania…

Ospatarul: Pai da, in Romania…ca noi n-avem salariu de 50 de milioane…”

Decorul?

Sambata, ora 18.00, Lipscani, Bucuresti, o terasa oarecare, la masa 2 clienti…2 prajituri, un fresh, o bere…discutie aprinsa in jurul unui subiect… cat de des  este folosit la romani cuvantul “ma descurc”. “Cum stai cu jobul? Ma descurc…Cum iti mai merge? Ma descurc…” In orice situatie ar fi, romanul se descurca dom’nle.

La finalul discutiei, se cere nota de plata…se lasa bacsis cu mult peste nota…inca de un suc. Chelnerul vine, ia nota, nu intreaba nimic, pleaca. Asteptare. Trec 10 minute. Niciun ospatar, niciun rest. Clientul, iritat de asteptare, cere restul cuvenit…se gandea totusi sa lase din el jumatate bacsis, ca asa-i frumos. Trec alte 10 minute. Nimic. Intr-un final, chelnerul, suparat nevoie mare vine cu restul…si de aici, discutia initiala…

Concluzii?

Personale? Ma intreb, oare, nu e logic ca atunci cand clientul inapoiaza nota de plata fara sa spuna multumesc, logic este sa se aduca restul si numai apoi clientul sa decida daca mai lasa ceva in plus, sau nu?

Si legat de  remarca ospatarului…mi-a dat o idee…in loc sa mai merg la el la terasa si sa stau in fumul de tigara, data viitoare o sa  imi fac clatite acasa si o sa le mananc in parc, in aer liber, unde  ma pot bucura de verdeata, de aer curat…

Concluziile dvs? Va astept…

Leave a Reply