Nu stiu pentru cine scriu, dar stiu de ce scriu: pentru fericirea pe care o am atunci cand povestesc despre locurile faine in care am colindat, despre evenimentele captivante (culturale, in genere) la care am participat ori despre oamenii pe care i-am intalnit.

Imi place sa traiesc mai mult la conditional, („as vrea” „mi-ar placea”), nu pot pretinde ca stiu ce vreau de la viata, despic firul in patru si ma incapatanez sa gasesc raspuns la orice „de ce?”; fapt ce provoaca un soi de divergenta cu cei care imi amintesc constant ca „viata nu trebuie inteleasa, ci traita”. Si da, imi place sa impartasesc in scris, din cand in cand, propriile-mi reflectii.