Archive of ‘Lectii’ category

Viata in 21 grame

poza balanta

 Ce putem cantari cu 21 grame? Si nu cu orice fel de 21 grame, ci cu cele mai importante 21 grame?

Cu cele mai importante 21 grame putem cantari asa: imbratisari si amintiri; bucurie si suferinta; si tot ceea ce lasam in urma noastra.

Se spune ca sufletul cantareste 21 grame. O spun unele descoperiri stiintifice. Si un film cu titlul “21 grame” pe care nu l-am vazut.

Si totusi exista un paradox in societatea de azi : ne este mult mai la indemana sa avem grija de cele 40-50-60-70 samd kilograme ale noastre si uitam foarte usor de cele 21 grame. De ce toata lumea e preocupata sa aiba corpul perfect (pentru ca vezi reclame cu zambetul perfect, picioare perfecte etc), dar nimeni nu e preocupat sa aiba sufletul perfect (nu am vazut nicio reclama cu sufletul perfect)?

Acum vreo saptamana mi-a atras atentia o poza pe Facebook cu portretul unei femei de varsta a treia si cu un text care spunea ceva de genul: Daca sufletul s-ar vedea, criteriile dupa care ne-am indragosti ar fi diferite.

Sa vorbesti in ziua de azi despre moarte a devenit un subiect tabu. Nimeni nu pare sa mai creada ca va ajunge la momentul asta. El sau cei dragi lui. Avem tot timpul replica: mai avem timp sau nu se poate intampla prea curand. Si alegem sa fugim de gandurile astea cu un scroll pe Facebook sau pe alta retea de socializare. Ocolim subiectul asta cat putem de mult. Si nu ma refer aici la discutiile cu ceilalti. Ma refer la discutia cu noi insisi.

Si ma intreb asa: oare, daca in fiecare dimineata ne-am gandi ca acea zi ar putea fi ultima zi din viata noastra, nu am incerca sa traim un pic diferit? Oare nu am incerca sa fim mai buni, sa facem lucrurile importante pentru noi si nu ne-am mai pierde timpul cu certuri, razbunari si am renunta la clasicul “pot face asta si maine”?

Intamplator sau nu, in ziua in care am pierdut pe cineva drag am deschis revista Psychologies exact la un interviu cu actorul Marius Manole in care acesta spunea : « Noi uitam ca suntem muritori… Lucrurile trebuie facute acum, aceasta e singura clipa pe care o avem. »

Zilele sunt lungi, dar anii trec repede. Si asta mai ales la varsta maturitatii, atunci cand primavara se transforma atat de repede in toamna, atunci cand nu stii cum a mai trecut un an si ce anume ai facut in acel an. Nu avem ceritudinea niciunui maine. Mai tarziu de multe ori inseamna niciodata. Pentru cineva de pe planeta asta azi este ultima lui zi. Si nici el, si nimeni inca nu stie asta.

Se spune ca sufletul cantareste 21 grame. O spun unele descoperiri stiintifice. Si un film cu titlul “21 grame” pe care nu l-am vazut. Alte descoperiri mai noi spun ca sufletul cantareste 0,01 grame. In opinia mea, sufletul poate sa cantareasca, sau nu vreun gram. Certitudinea mea este ca sufletul exista. Si ca este cel mai important sa avem grija de el, de al nostru. Si daca putem si de cel al persoanelor dragi noua.

4 zile fara internet. Se poate :)

poza cris La inceput am vrut sa fie doar 3 zile, dar mi-a placut senzatia si am mai vrut 1 zi in plus.

M-am gandit putin inainte sa iau aceasta decizie, mai ales ca in ultimele saptamani ajunsesem sa butonez Facebook-ul, WhatsApp-ul ori Google aproape la fiecare ora. Dar  m-am gandit ca e bine sa iau o pauza, pentru ca deja se transformase intr-un soi de dependenta.

Am avut norocul ca cele 4 zile sa se suprapuna cu zilele de concediu in care am fost sa ma relaxez la casa de vacanta. Imediat ce am selectat turn off mobile data am simtit ca pe langa concediu, imi mai iau liber si de la jobul de socializare. Trebuie sa recunosc ca in prima zi am avut nenumarate momente in care mi-am facut cateva griji legate de faptul ca pot sa primesc un mail sau un mesaj important. Dar mi-am adus aminte ca inaintea internetului a fost inventat telefonul, asa ca m-am linistit cu ideea ca mesajele cu adevarat importante pot fi comunicate si fara internet.

Cum mi-am petrecut cele 4 zile?

In cea mai mare parte din perioada am stat pe sezlong si am citit. Am citit o carte interesanta The Happiness Project, si am incercat sa practic un pic de mindfulness (ca tot e la moda termenul): am mers desculta prin iarba, am privit atenta florile, iar seara am privit luna plina… din sezlong.

Dupa cele 3 zile nu m-am simtit nerabdatoare sa ma reconectez la internet. Ma simteam libera.  Asa ca am mai prelungit perioada cu inca o zi, pana am ajuns in Bucuresti.

Atunci cand mi-am reactivat internetul am avut o strangere de inima. Pentru ca simteam ca renunt cumva la libertatea celor 3 zile, ca imi reiau jobul de socializare virtuala. Facebook-ul imi arata 22 de notificari, 3 mesaje necitite, Instagram 2 notificari, WhatsApp-ul 1 mesaj nou, iar mailul era full, insa nimic urgent.

Ce am invatat din aceasta experienta? Ca nu este posibil sa renunt la internet de tot,  dar ca o astfel de perioada, fara internet, e benefica din cand in cand. Si ca cel putin o data la cateva luni ar fi necesara. Abia o astept pe urmatoarea.

Cum sa fii fericita (de sarbatori) chiar daca nu esti intr-o relatie

pozacraciun
Lucrurile se schimba. Nu raman niciodata la fel. E valabil si pentru relatii. Si poate ca se intampla sa fii singura chiar acum in prag de sarbatori. Cand trebuia sa petreceti Craciunul la ai tai si Revelionul cu prietenii lui la munte.
Fie ca te-ai despartit recent sau in urma cu ceva timp, iata 5 sfaturi care sa te ajute sa ai parte de sarbatori fericite… fara el.
1. Organizeaza o petrecere de impodobit bradul impreuna cu prietenii tai cei mai apropiati. Poate ca ai prieteni dragi pe care ai vrut sa-i vezi mai des de-a lungul anului, dar nu ai apucat. Acum ai ocazia sa-i suni, sa-i inviti si sa va vedeti.
2. Realizeaza ca ai mai mult timp pentru tine si pentru hobby-urile tale. Ai o vacanta intreaga in care poti sa citesti, sa desenezi, sa gatesti, sa faci sport sau sa faci orice te pasioneaza.
3. Lasa in spate trecutul. Cu cat esti mai determinata sa faci asta, cu atat esti mai fericita. Nu iti mai hranesti ego-ul cu povesti care s-au intamplat.
4. Pretuieste-te singura. Daca ai o relatie sanatoasa cu tine, inseamna ca o ai si cu ceilalti. Invata ca cea mai importanta persoana din viata ta esti tu. Fii sigura pe tine. O femeie sigura pe ea e si atractiva. Profita de zilele libere ca sa petreci timp cu tine. Sa te gandesti: „ce am eu nevoie?”
5. In noaptea de Revelion nu sta singura in casa. Chiar daca nu ai cu cine sa te saruti la miezul noptii, iesi la o petrecere in oras. Sigur se va gasi un amic care sa te ia si pe tine la o petrecere cu el.
Si nu uita. Nu pune fericirea ta in bratele nimanui. Daca acel cineva pleaca, va pleca cu fericirea ta?

Ce este mindfulness?

poza mindfulnessIn ultima perioada se discuta din ce in ce mai mai mult depre conceptul de mindfulness. Am fost si eu curioasa sa aflu despre ce este vorba si am luat parte la Conferinta despre mindfulness, sustinuta de Andreea Raicu. Iata ce am aflat:
Sa incepem cu mintea. Mintea ne poate fi prieten sau dusman. Da, dusman in momentul in care ne provoaca nelinisti, griji. Iar nelinistile si grijile provin de la gandurile noastre. Conform unor studii de la Harvard, 47% din timpul unei zile suntem pierduti in ganduri. Asta inseamna ca suntem cu mintea fie in trecut (spre ex: ne gandim adesea cum ar fi fost daca am fi reactionat diferit in situatia x) ori in viitor (spre ex: ne gandim adesea cum ar fi daca s-ar intampla situatia x). Cele mai multe ganduri se transforma in griji, fapt ce provoaca o irosire a energiei.
Ce inseamna in fond mindfulness?
- Sa fii prezent cu toata fiinta ta. Asta inseamna sa fii constient de actiunile pe care le faci, sa renunti la cat mai multe automatisme, sau la multitasking. De cate ori nu iesim la masa cu prietenii si ne simtim plictisiti? Asta fie pentru ca nu ascultam ce are de spus celalalt, pentru ca suntem concentrati la propriile ganduri, fie ca butonam de zor telefonul mobil.
(more…)

Lipsa de comunicare, tot o forma de comunicare

Adesea auzim: „comunicarea este cea mai importanta”, sintagma care a devenit un cliseu, fara sa ne mai gandim de fapt la ceea ce vrea sa spuna cu adevarat. Ei bine, daca persoanelor extrovertite le este oarecum natural sa comunice, ei simtindu-se liberi sa-si verbalizeze sentimentele (de la bucurie pana la furie), persoanele introvertite au de obicei probleme in a comunica; se inchid in carapacea lor si se asteapta ca ceilalti sa le ghiceasca dorintele, frustrarile si chiar gandurile.

Lipsa de comunicare provoaca neplaceri indiferent de mediul in care ne aflam: la serviciu, spre exemplu, cand te lovesti de refuzul unui coleg de a te ajuta (el refuzandu-te nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca se simte rau, dar nu-ti comunica acest lucru); in cadrul iesirilor in grupul de prieteni atunci cand un amic sta toata seara morocanos la masa la bar (pentu ca el vroia de fapt sa merga la biliard, dar nu si-ai anuntat dorinta in cadrul grupului); in cadrul relatiei, cand fata vrea ca iubitul sa ghiceasca ce tip de ciocolata prefera (fara ca ea sa-i fi spus vreodata ca ii plac alunele ori martipanul). In fiecare caz, lipsa unei comunicari clare lasa loc interpretarilor.

Si care este atunci solutia? Cineva mi-a facut o schema, care imi vine in minte de fiecare data cand ma las prada tendintei de a nu comunica si de a ma inchide in mine: ei bine, daca eu, emitatorul, nu comunic (despre ce vreau, ce gandesc, ce simt etc), las loc unor puncte de suspesie, pe care celalalt, receptorul, le completeaza cu ce vrea el (in functie de credintele lui proprii, de experienta lui de viata, sau datorita impulsul de moment); si din pacate, de cele mai multe ori, ceea ce completeaza receptorul nu are nimic de-a face cu ceea ce simt eu si cu ceea ce vreau sa-i transmit. Si de ce sa il las pe celalalt sa completeze punctele de suspensie cu ce vrea el? Nu este mult mai simplu sa-i comunic eu direct care sunt dorintele, asteptarile, nemultumirile mele?

Lipsa de comunicare este tot o forma de comunicare, care din pacate nu ne aduce niciun beneficiu, pentru ca nimeni, niciodata, nu o sa stie ce este in sufletul nostru mai bine decat noi insine.

Despre schimbare si nu numai

Ce faci cand vrei sa spui stop joc? Cand vrei sa-ti iei jucariile si sa pleci? Atunci cand devii adult nu mai poti sa o faci pur si simplu….sau oare poti?

In cadrul proiectului incubator107 am luat parte la o serie de patru ateliere legate de schimbarea profesionala. De la fiecare atelier am invatat cate ceva util si de care o sa-mi amintesc cu drag.

In cadul atelierului schimbarea in cariera am aflat ca indiferent daca avem un serviciu, o cariera sau o vocatie, ne vom duce motivati la job atata timp cat o sa existe: obiective clare (ne este clar ce se asteapta managementul de la noi in cadrul pozitiei pe care o detinem), un feed-back constant de la superior si acea parte de challenge in job (suntem stimulati in permanenta de noi lucruri in cadrul pozitiei detinute). Si nu trebuie sa ne fie frica de schimbare profesionala, caci la 5-6 ani, fiecare dintre noi simte nevoia sa o faca. Si cel mai important lucru pe care l-am notat in agenda: suntem egali cu cel care negociem, respectiv cu angajatorul. Nu avem de ce sa ne situam pe o pozitie de inferioritate in cadrul unui interviu. Pana la urma nici managerul nu vrea niste angajati umili iar atata timp cat eu ofer ceva si primesc la schimb altceva, pozitia dintre cele doua tabere este una de egalitate.

In cadrul atelierului despre concediu sabatic am fost surprinsa sa aflu ca si la noi in tara angajatii isi iau o pauza in cariera atunci cand simt nevoia sa o faca. Aceasta perioada este una constructiva, cu obiective clare in care fie ne ocupam de proiecte personale, fie ne regandim cariera; o perioada benefica atata timp cat nu se transforma in lancezeala pe plaja.

In cadrul atelierului legat de studiile si munca in strainatate am aflat cum ne simtim atunci cand suntem departe de tara natala: daca in primele luni de cand am pasit pe alte meleaguri ne simtim ca in luna de miere, dupa 3 luni incepem sa simtim lipsurile, sa avem un soc cultural si singurul lucru pe care il avem de facut este sa ne asternem pe hartie avantajele si dezavantajele sederii noastre in acel loc si sa ne decidem: ma reintorc in tara ori raman in strainatate, nefiind o alegere gresita nici una dintre variante, ci o decizie strict personala. Si ca sa vedem care sunt diferentele culturale fata de tara noastra, pe site-ul http://geert-hofstede.com/  putem face acest exercitiu.

Toate cele patru ateliere au fost faine, atat pentru informatiile utile dobandite, cat si pentru placerea de a o cunoaste pe Diana Ursachi, o tanara cu experienta de peste 10 ani in consiliere internationala. A avut sansa sa studieze si sa lucreze in strainatate, sa adune experienta proprie, dar si pe a celorlati, intr-o valiza, cu care s-a intors in tara, unde si-a pus bazele propriei afaceri pe partea de consultanta. Recent a lansat cartea „Si acolo ce o sa faci?”, un bestseller la targul de carte Gaudeamus de anul acesta, cu informatii legate de traiul in strainatate. Ce mi-a placut la Diana? Prin tot ceea ce ne transmitea ma simteam ca si cand m-as afla la o cafea cu un prieten drag, care imi vorbeste deschis, este sincer interesat  de problemele mele si este gata sa imi dea cele mai bune sfaturi. Iar la finalul cursului nu am putut sa nu zambesc la gandul ca suntem norocosi pentru ca avem romani care se reintorc in tara si sunt gata sa schimbe ceva.

Cel mai bun an

Si iarasi suntem ajunsi la finele unui an, cand, printre planurile pentru noaptea de Revelion, ne alocam ragazul de a ne face propriul bilant. Si nu unul financiar, ci un bilant al realizarilor pe care le-am avut in anul care a trecut, dar si al esecurilor; ne facem planuri pentru anul care va urma, pregatindu-ne dorinta pe care ne-o vom pune in miezul noptii, la trecerea dintre ani.

Iata 10 intrebari care ne vor ajuta sa ne facem mai usor acest bilant:

  1. Care au fost realizarile mele in 2013?
  2. Care au fost dezamagirile mele in 2013?
  3. Ce am invatat din aceste dezamagiri?
  4. Ce limite mi-am pus singur?
  5. Care sunt valorile mele?
  6. Care sunt 5 lucruri care ma motiveaza?
  7. Care sunt rolurile pe care le am?
  8. Ce rol este prioritar pentru mine in 2014?
  9. Care sunt obiectivele pentru fiecare rol?
  10. 10 obiective pentru 2014 (cu prioritizare de la 1 la 10)

Are 2013 toate datele ca sa-l incadrati ca fiind cel mai bun an? Daca nu, sa ne gandim la ceea ce am putea face, ca la anul, pe 31 decembrie 2014,  sa putem spune ca anul care s-a incheiat a fost cel mai bun an… si tot asa, an de an..

Limbajul corpului nu minte

Se spune ca atunci cand comunicam, din mesajul transmis cuvintele constituie 7%, vocea 38%, iar limbajul non-verbal 55%.

In urma unui workshop la care am participat avand ca tema „body language”, sustinut de  Amelia Cojocaru – trainer pasionat de acest subiect interesant, am aflat o serie de informatii.

Iata cateva sfaturi:

-          daca vrem sa parem mai increzatori in noi insine si deci, mai puternici, putem face acest lucru prin indreptatul coloanei, asezarea mainilor pe solduri ori privirea interlocutorului in ochi;

-          daca ridicam din umeri, ne mangaiem gatul, tinem capul plecat ori picioarele inapoi (atunci cand suntem asezati pe scaun) atunci pozitia noastra va sugera supunere in fata interlocutorului

-           pozitia mainii in zona fetei poate sugera urmatoarele:

  • mana la nas: anxietate sau minciuna
  • mana la ureche: minciuna sau lipsa interesului
  • mana la gura: surpriza, anxietate, rusine ori minciuna
  • mana la barbie: suspiciune, atentie

Cunosterea limbajul corpului este util in domeniul business, in special in negocieri, dar si in munca de la birou, pentru a ne putea cunoaste mai bine partenerii de afaceri ori colegii. Cand facem cunostiinta cu cineva, modul in care dam mana dezvaluie cate ceva din personalitatea noastra.

Iata sugestii despre cum ar trebui sa dam mana

https://www.youtube.com/watch?v=QP5zjPa-4KE

Limbajul picioarelor este si el unul sugestiv, iar clipul de mai jos ne dezvaluie cateva din semnificatiile lui:

https://www.youtube.com/watch?v=kXXs73Eg8Tk

In ceea ce priveste limbajul non-verbal al fetei, Paul Ekman (psihologul care  studiat emotiile in relatie cu expresiile fetei) a introdus notiunea de microxpresii. Mai precis, exista 43 de muschi faciali care dau nastere a 10 000 de posibile combinatii. Exista insa 7 emotii universale (surpriza, dispretul, frica, mania, tristetea, dezgustul si fericirea) vis-a-vis de care cu totii reactionam la fel. Studiile s-au facut pe tipare diferite de oameni, si au aratat ca atat bastinasii diferitelor triburi, cat si cele mai civilizate natii au aceleasi microexpresii atunci cand se confrunta cu una din emotiile universale: de exemplu, cand suntem tristi, lasam ochii in jos, privirea este pierduta, colturile gurii cad in jos.

Recomand serialul „Lie to me” ,in care protagonistul reuseste sa investigheze crime folosindu-se doar de body language si in special de microexpresii.

Susa video: you tube

Sistemul Montessori – un alt mod de a educa copiii

Sistemul Montessori (instituit de Maria Montessori la inceputul secolului XX) reprezinta un sistem de educatie alternativ care are in centru ideea conform careia copilul se invata pe sine. Copilul trebuie sa exploreze si sa cunoasca lumea prin propriile eforturi. Mediul Montessori este conceput astfel incat copilul sa-si dezvolte increderea in sine si sa faca lucrurile de unul singur, rolul educatorului fiind acela de observator (observa manifestarile copiilor si raspunde la ele.) Acest tip de educatie poate incepe inca cu primele zile de viata ale copilului, existand atat gradinite, cat si scoli Montessori.

Iata cateva dintre caracteristicile acestui sistem.

Competitia nu se invata in clasele Montessori. De ce? Competitia este innascuta. Pentru a avea succes, copiii invata ca nu trebuie sa concureze, ci sa coopereze. Sa inveti sa cooperezi e mai greu decat sa inveti sa castigi, intrucat copilul invata sa-si asculte si sa-si respecte colegii.

Nu este incurajata nici lauda si nici pedeapsa.

Lauda  este benefica doar atunci cand este concreta. Parintii nu ar trebui sa-si laude copiii folosind cuvinte de tipul: „Bravo!”, pentru ca a doua oara copilului cand ii vei spune tot „Bravo!”, nu va mai fi pe viitor la fel de motivat. Mai degraba parintii ar trebui sa laude comportamentul copilului: „Multumesc ca ai pus masa”, ”Am vazut ca l-ai ajutat pe colegul tau, a fost foarte dragut din partea ta” „Ma bucur ca nu te-ai enervat atunci cand colegul tau s-a impiedicat de tine”.

Pedeapsa nu este incurajata intrucat copilul invata sa suporte singur consecintele actiunilor sale. De exemplu, daca sparge paharul cu apa, copilul nu este certat, materialul este cel care il invata pe copil ca data viitoare cand tine in mana un pahar sa fie mai atent.

Libertatea si independenta Copilul invata sa fie independent – alege singur cu ce materiale sa se joace si cat timp sa se joace cu ele. Copilul invata sa-si asculte vocea interioara („Ce mi-ar placea sa fac in momentul asta? Mi-ar placea sa fac x sau y activitate?”). In clasele Montessori copilul are libertatea de a se misca (copilul nu are un loc fix in banca, se aseaza si se misca liber in tot spatiul, cu conditia de a nu-si deranja colegii), libertatea de comunicare si cea de repetitie (copilul poate lucra cu un material cat de des si cat de mult doreste).

Cand invata liberi, copiii devin mai motivati, mai entuziasti si progreseaza mult mai repede decat in cazul in care li se spune ceea ce trebuie sa faca. Acest lucru l-au declarat si Sergey Brin si Larry Page, fondatorii motorului de cautare Google, care au declarat ca succesul lor se datoreaza educatiei Montessori pe care au primit-o in copilarie. Cu averi de multe milioane de dolari, dar cu case si masini obisnuite, pentru cei doi, munca in folosul omenirii constituie cea mai mare satisfactie. Un punct de vedere notabil este si cel al Georgetei Filitti (un mare istoric carismatic) care a declarat cat de mult a influentat-o acest sistem de educatie in scoala Montessori din perioada interbelica.

Sunt de parere este necesar un soi de revolutie educationala, pentru ca, dupa cum afirma Maria Montessori „Intocmai cum oamenii au strabatut pamantul cu piciorul si, ulterior, i-au arat suprafata fara sa gandeasca la bogatia imensa ascunsa in adancimile lui, tot asa oamenii de azi realizeaza progres dupa progres in civilizatie fara sa observe comorile care zac ascunse in universul psihic al primei copilarii”.

Cat timp ai stat astazi pe Facebook sau Cum sa folosim Facebook-ul cu moderatie

O zi fara telefonul mobil ori fara internet ni se pare aproape imposibila, si iata ca multi dintre noi ajungem sa spunem acelasi lucru si despre Facebook. La serviciu, acasa ori in metrou, cu totii butonam Facebook-ul sa vedem cine ce a mai postat, ce noutati mai putem afla.

Facebook-ul a devenit un bun necesar, care, daca este folosit in exces, poate dauna. Opinia multor specialisti este ca poate dauna stimei de sine. De ce? Pentru ca este la moda sa-ti pui poze din vacante, sa dai check-in cand iei parte la tot soiul de evenimente sau te afli in diverse locatii, ca sa iesi in evidenta in fata „prietenilor” tai de pe Facebook. Insa, oricat ai incerca, intotdeauna va exista un alt prieten virtual care isi va pune o poza cu o masina mai scumpa ca a ta, un altul care are parte de vacante mai reusite si mai multe, un altul care are o prietena mai frumoasa ca a ta, pentru ca asa este in viata, nu le poti avea pe toate. In plus, pe Facebook nimeni nu-si posteaza niciodata esecurile, din dorinta fiecaruia dintre noi de a ne afisa o viata perfecta.

Bineinteles, nu trebuie sa neglijam avantajele pe care ni le aduce Facebook-ul. Nu de putine ori prin intermediul lui am reusit sa ne gasim colegii din liceu, ori din scoala generala despre care nu mai stiam nimic, nu de putine ori am fost pusi la curent cu ultimele evenimente ori am creat grupuri de interes.

Cu siguranta ca sa renuntam la Facebook in zilele noastre este din ce in ce mai greu si poate ca nici n-ar fi cea ma buna varianta, dar haideti sa incercam cel putin sa postam lucruri utile, sa ne asumam orice cuvant pe care il scriem; sa ne gandim ca de fiecare data cand postam ceva este ca si cum am merge in Piata Universitatii si am striga acel lucru….in ambele cazuri, cam tot atatea persoane ar afla mesajul pe care dorim sa-l transmitem… La fel sta si situatia cu pozele pe care le publicam; chiar daca le vom sterge ulterior, ele raman permanent stocate in baza de date a Facebook-ului. Si, atentie mare si la check-in-uri, ca nu cumva, fiind preocupat sa-ti anunti prietenii virtuali ca te afli in Turnul Eiffel, sa ajungi sa ratezi cea mai frumoasa panorama….

1 2