A fi sau a nu fi scriitor

Merita sa fii scriitor? In filmul Rebel in the Rye am gasit si intrebarea si raspunsul: Are you willing to devote your life to telling stories knowing that you may get nothing in return? And if your answer to that is NO, then you should go find something else to do, because you are not a writer.

Am vazut cu cateva luni in urma acest film, o biografie a vietii lui Salinger care arata cum este viata de scriitor de-adevăratelea. Inainte sa ajunga cunoscut, Salinger a primit refuzuri de la zeci de publicatii, dar cu toate astea, a continuat sa scrie. In orice conditii, chiar si pe front, in timp de razboi.

Pentru publicul larg insa, perceptia pe care o au asupra vietii de scriitor este un pic diferita. Isi imagineaza cel mai adesea urmatorul scenariu: Autorul se asaza intr-un sezlong, pe o plaja goala si contempla apusul de soare. Si exact in momentul ala, cand soarele preia forma unui punct rosiatic si se retrage linistit dincolo de linia orizontului, e lovit, brusc, de inspiratie. Prin urmare, ia pixul, caietul si se apuca de scris o ditamai capodopera, in doar cateva zile. Nici nu apuca bine sa dea forma finala a manuscrisului, ca si este sunat de directorul unei mari edituri care se arata extrem de interesat sa-i publice cartea.

Numai ca in viata reala lucrurile sunt un pic diferite. Situatia poate fi, de exemplu, in felul urmator: scriitorul sta inghesuit in metrou la 9 dimineata si aude o conversatie intre doi tineri. Este atat de absorbit de ce aude, de cei doi tineri, incat si-i imagineaza personaje demne de un roman. Si asta e momentul in care il loveste inspiratia. In termeni laici, inspiratia se traduce in tema romanului, cateva idei in linii mari despre ce ar vrea sa scrie.

Si gata treaba cu muza. Scriitorul ajunge acasa, isi ia laptopul in brate ori caietul cu foi albe si se apuca de scris. Si scrie in fiecare zi. La biroul frumos pregatit, in pat, in cafenea, oriunde apuca. Chiar si pe strada daca atunci ii vine vreo idee.

Oricat de mult si-ar dori ca in loc sa scrie, sa iasa in oras cu prietenii ori sa vada un film, stie ca trebuie sa continue manuscrisul. Si poate ca scriitorul a avut o zi buna sau din contra, una proasta. Cert e ca personajele romanului isi au propria lor viata, iar scriitorul are o datorie fata de ele. Trebuie sa continue povestea. Cum? Isi stabileste o rutina. 300, 400, 5000 de cuvinte zilnic. Fiecare scriitor decide cat timp aloca scrisului. Nu are nicio idee cand se asaza la masa de lucru? Nu e important asta. Se apuca de scris si ideile vin ele.

Scriitorul face toate astea timp de cateva luni, pana cand primul draft e gata. Dar nu e asta finalul. Urmeaza alte luni bune de rescris. De taiat, de corectat, de adaugat. Si de luat iar de la capat, de n ori.

Abia apoi autorul trimite manuscrisul la edituri. De cele mai multe ori primeste refuzuri sau niciun raspuns. Dar are incredere in lucrarea lui si invata un lucru foarte important: sa aiba rabdare. In asteptarea raspunsului, se apuca de un nou roman. Pana la urma a scrie este un exercitiu zilnic.

Merita tot efortul asta? Cred ca filmul Rebel in the Rye are raspunsul.

Posts Tagged with…

Write a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest formular colectează numele, e-mailul și conținutul dvs. pentru a putea urmări comentariile introduse pe site. Pentru mai multe informații, verificați politica noastră de confidențialitate, unde veți primi mai multe informații despre unde, cum și de ce stocăm datele dvs.